Problema protecţiei patrimoniului natural devine tot mai stringentă de la an la an. Poluarea componentelor mediului devine tot mai intensă, ducând la dispariţia multor specii de plante şi animale, la degradarea peisajelor naturale şi restrângerea habitatelor În consecinţă, tot mai urgent se impune necesitatea de ocrotire eficientă a mediului, protecţia şi conservarea spaţiilor virgine ale naturii. O metodă de a o face este crearea, menţinerea şi extinderea ariilor protejate de stat. Fondul ariilor naturale protejate de stat include obiectele și complexele naturale cu valoare primordială incontestabilă pentru conservarea biodiversităţii şi habitatelor naturale, pentru studierea proceselor naturale, restabilirea echilibrului ecologic şi pentru educaţia ecologică a populaţiei [1]. Zona centrală a Repubicii Moldova este bogată în arii protejate. Acestea aparţin diferitor categorii de arii naturale protejate, de la rezervaţii ştiinţifice la parcuri moşiereşti. Cel mai strict regim de protecţie se atribuie rezervaţiilor ştiinţifice: „Codrii‖ (s. Lozova, Străşeni) şi „Plaiul Fagului‖ (s. Rădenii Vechi, Ungheni). Din grupul monumentelor naturii cele mai reprezentative din zona centrală a Repubicii Moldova sunt: Amplasamentul de faună de fosilă de lângă s. Calfa, Anenii Noi; Stânca Mâgla, s. Piatra, Orhei; Izvorul lui Ştefan ce Mare, la est de s. Vălcineţ, Călăraşi; Sectorul cu vegetaţie silvică „Schinoasa Mare‖, s. Schinoasa Mare, Anenii Noi. Cele mai reprezentative rezervaţii naturale sunt cele silvice: Voinovă, la nord de s. Şerpeni, Anenii Noi; Sadova, de lângă suna cu acelaşi nume din raionul Călăraşi; Selişte-Leu, s. Selişte-Leu, Călăraşi. În regiune este o singură rezervaţie de resurse, de cernoziom levigat gras al zonei silvice centrale a Moldovei (s. Ivancea, Orhei). Din categoria ariilor cu management funcţional în regiune sunt sectoare cu vegetaţie de luncă, dintre care: lunca cu bumbăcăriţă, valea râului Buda, s. Căpriana, Străşeni; lunca cu vegetaţie halofită, în lunca inundabilă a râului Ciulucul Mare, s. Băneşti, Teleneşti; lunca cu coada-vulpii, în lunca inundabilă a râului Cula, s. Hârceşti, Ungheni. De asemenea, în regiune sunt monumente de arhitectură peisagistică; parcul din s. Mileşti, Nisporeni; parcul din s. Ivancea, Orhei; parcul Hârbovaţ, Anenii Noi. Toate ariile protejate enumerate sunt parte din Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538 din 25. 02. 1998. Ponderea relativ redusă a ariilor naturale protejate de stat în raport cu teritoriul total al republicii şi caracterul izolat al amplasării obiectelor de protecţie teritorială nu asigură o conservare efectivă a diversităţii biologice conform cerinţelor internaţionale stipulate în diferite convenţii internaţionale şi acorduri bi- şi multilaterale. Această situaţie se agravează şi prin nerespectarea regimului de protecţie pe unele suprafeţe din cadrul ariilor naturale protejate de stat, prin lacunele cadrului instituţional, nivelul insuficient al calificării cadrelor şi al responsabilităţii autorităţilor locale [2]. Deşi zona centrala a republicii este bogată în arii protejate, numărul acestora ar putea creşte. Din mărirea numărului de arii protejate va avea de câştigat atât omul cât şi natura.