Patrimoniul arheologic al raionului Cahul: documentare, cercetare, valorificare
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
353 7
Ultima descărcare din IBN:
2023-11-12 17:34
SM ISO690:2012
VORNIC, Vlad, CEBAN, Ion. Patrimoniul arheologic al raionului Cahul: documentare, cercetare, valorificare. In: Perspectivele şi Problemele Integrării în Spaţiul European al Cercetării şi Educaţiei, 7 iunie 2016, Cahul. Cahul: Tipografia "Centrografic", 2016, Vol.2, p. 313. ISBN 978-9975-88-011-4.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Perspectivele şi Problemele Integrării în Spaţiul European al Cercetării şi Educaţiei
Vol.2, 2016
Conferința "Perspectivele şi Problemele Integrării în Spaţiul European al Cercetării şi Educaţiei"
Cahul, Moldova, 7 iunie 2016

Patrimoniul arheologic al raionului Cahul: documentare, cercetare, valorificare


Pag. 313-313

Vornic Vlad, Ceban Ion
 
Centrul de Arheologie al Institutului Patrimoniului Cultural
 
 
Disponibil în IBN: 2 aprilie 2021


Rezumat

Amplasat într-o zonă geografică ce a oferit condiţii prielnice de trai pentru comunităţile umane din cele mai vechi timpuri, raionul Cahul dispune de un patrimoniu arheologic bogat şi variat, cuprinzând peste 300 de situri de diferite tipuri (tumuli, aşezări, cimitire, fortificaţii, ş.a.). Din categoria monumentelor arheologice face parte şi celebrul Val al lui Traian de Jos, care impresionează şi astăzi prin întinderea şi proporţiile impunătoare. Deşi interesul pentru monumentele şi vestigiile trecutului se manifestă din epoca modernă, primele săpături arheologice în zona Cahulului au fost întreprinse abia în anii 60 ai secolului trecut. Menţionăm mai întâi cercetările din aşezarea eneolitică de tip Gumelniţa de la Lopăţica din anii 1965- 1966 şi 1968 executate de G.P. Sergheev şi V.S. Beilekci, soldate cu descoperirea unor vestigii deosebit de importante pentru preistoria regiunii. Nu mai puţin importante sunt săpăturile din aşezarea cu urme de locuire din epocile eneolitică şi romană de la Cucoara, efectuate de V.S. Beilekci în anul 1968 şi 1972. Au urmat apoi săpăturile de salvare la movilele funerare de la Zîrneşti, Găvănoasa, Manta şi Crihana Veche, cu descoperiri deosebit de interesante pentru arheologia şi istoria veche a regiunii. Materiale extrem de valoroase pentru ştiinţă şi patrimonial cultural naţional au furnizat îndeosebi investigaţiie arheologice de la Giurgiuleşti din anii 1991 şi 1998, efectuate de V. Haheu, S. Kurceatov, O. Leviţki, T. Arnăut şi I. Tentiuc. Menţionăm şi descoperile din tumulii scitici de la Manta şi Crihana Veche scoase la lumină prin săpăturile de salvare coordonate de S. Agulnicov şi I. Ceban. De asemenea, notăm contribuţiile aduse de T. Arnăut şi V. Haheu la identificarea şi repertorierea siturilor arheologice din raionul Cahul, mai numeroase fiind movilele funerare preistorice şi aşezările deschise din epoca bronzului şi antichitatea târzie. Patrimoniul arheologic imobil, constituind o componentă esenţială a moştenirii culturale naţionale, trebuie în mod obligatoriu inventariat complet şi protejat, iar cele mai reprezentatative monumente, cum sunt de pildă Valul lui Traian de Jos, Movila Mare de la Giurgiueşti sau galeriile subterane din oraşul Cahul, se impun a fi explorate, conservate şi valorificate din punct de vedere turistic.