Background. Vulnerability is a characteristic of the human condition that have various aspects. Application of bioethics in the analysis of the concept of vulnerability is guided by the need to establish an integral image of it with possibilities of real applications in clinical medical activity. Objective of the study. Configuring bioethical landmarks of vulnerability in the medical system. Material and Methods. It includes the synthesis of various scientific materials in the field of bioethics and medicine, identified in the databases: PubMed, MedLine, JSTOR. The analytical and comparative methods were mainly used. Results. 24 papers were included in the final synthesis. The manifestation of vulnerability in the medical act concerns three dimensions: 1) the human body is characterized by physical vulnerability in dynamics; 2) susceptibility to side effects may be accompanied by emotional vulnerability; 3) limited knowledge about health can lead to cognitive vulnerability. It is the task of bioethics to achieve the symmetry between the vulnerable person and the medical professional who must be able to provide the expected support. Conclusion. The bioethical approach to vulnerability contributes to updating the targeted concept for medical activity as a whole. The analysis of the types and degree of vulnerability advances the task of identifying the level of vulnerability of the person, as well as the process of its mitigation.

Introducere. Vulnerabilitatea este o caracteristică a condiției umane ce include diverse abordări. Antrenarea bioeticii în analiza conceptului de vulnerabilitate este ghidată de necesitatea constituirii unei imagini integrale a acesteia cu posibilități de aplicații reale în activitatea medicală clinică. Scopul lucrării. Configurarea unor repere bioetice ale vulnerabilității în sistemul medical. Material și Metode. Înglobează sinteza diverselor materiale științifice cu subiecte în bioetică și medicină, identificate în bazele de date: PubMed, MedLine, JSTOR. S-au utilizat preponderent metodele analitică și comparativă. Rezultate. În sinteza finală au fost incluse 24 lucrări. Manifestarea vulnerabilității în actul medical vizează trei dimensiuni: 1) corpului uman îi este atribuită o vulnerabilitate fizică în dinamică; 2) susceptibilitatea la reacții adverse poate fi însoțită de vulnerabilitate emoțională; 3) cunoștințele cu privire la starea de sănătate poate determina vulnerabilitate cognitivă. Bioeticii îi revine sarcina să realizeze simetria între persoana vulnerabilă și lucrătorul medical care trebuie să fie capabil de a oferi sprijinul scontat. Concluzii. Abordarea bioetică a vulnerabilității contribuie la actualizarea conceptului vizat pentru activitatea medicală în ansamblu. Analiza tipurilor și gradului de vulnerabilitate înaintează sarcina identificării nivelului vulnerabilității persoanei, precum și procesul atenuării acesteia.