Situl Saharna-Ţiglău „Cetate” a fost descoperit în urma studierii ortofotoplanurilor şi a cercetărilor de suprafaţă, întreprinse în primăvara anului 2016. Fortifi caţia (coordonate: 47°42’15”N, 28°57’60”E) este amplasată la nord-vest de s. Saharna, r-nul Rezina (Fig. 1,1), pe malul înalt (altitudine relativă – circa 85 m) şi abrupt al râului Nistru. Ea are o formă rotundă (Fig. 1,2) cu diametrul de aproximativ 40 m (circa 0,12 ha) şi este înconjurată de o linie defensivă care, actualmente, se prezintă sub forma unui „val” cu lăţimea la bază de 3-4 m şi înălţimea de 0,3-0,4 m. Investigaţiile au avut drept scop studierea tehnicii de construcţie a elementelor defensive şi stabilirea perioadei edifi cării lor. Pentru realizarea acestui deziderat, pe latura de sud-vest a cetăţii a fost trasată o secţiune, cu dimensiunile 10×2 m (Fig. 2), orientată perpendicular pe „valul” de apărare. Ruinele construcţiei defensive au apărut sub stratul de humus, la adâncimea de 0,10-0,15 m de la nivelul actual de călcare, şi reprezentau o lentilă de sol argilos, în amestec cu fragmente de lut ars şi bucăţi mărunte de lemn carbonizat. Aceasta suprapunea nivelul antic de călcare şi avea lungimea de circa 3 m şi grosimea de 0,3-0,5 m. În profi lul de est al secţiunii, sub marginea de nord a lentilei a fost sesizată o groăpă de par, cu diametrul de 0,2 m şi adâncimea de 0,25 m. Prezenţa dărâmăturii şi a gropii de par presupun existenţa unui „zid”, cu lăţimea de circa 2 m, edifi cat dintr-o carcasă de lemn, umplută cu sol argilos şi unsă în partea exterioară cu lut, drept mărturie fi ind bucăţile de lut ars descoperite în preajmă. În stratul de dărâmătură au fost depistate cinci fragmente de ceramică traco-getică modelată cu mână (Fig. 3, 2, 3) şi un ciob de amforă grecească. Fragmente similare (Fig. 3, 4, 5) au fost găsite şi în stratul de sol de sub construcţia defensivă. În faţa „zidului”, la distanţa de circa 1 m, a fost atestat şanţul de apărare. Acesta se adâncea cu 0,8 m de la nivelul antic de călcare şi avea pereţii oblici şi fundul plat. În secţiunea 1 şanţul a fost surprins pe o lăţime de aproximativ 2 m. Judecând însă după confi guraţia lui, se poate presupune că el avea o deschidere la gură de circa 3 m. În incinta fortifi caţiei, pe porţiunea investigată, a fost surprins un strat nesemnifi cativ de cultură, în care au fost descoperite circa 20 de fragmente de ceramică traco-getică modelată cu mâna (Fig. 3,1, 6), trei fragmente de amforă grecească, bucăţi de lut ars şi oase de animale. Astfel, conform materialelor atestate, atât situl arheologic, cât şi sistemul lui defensiv, pot fi încadrate în sec. IV-III î.Hr., perioadă când în microzona Saharna au funcţionat încă 12 fortifi caţii (Saharna Mare, Saharna Mică, Saharna „La Revechin”, Saharna „La Şanţ” ş.a.), precum şi un număr considerabil de aşezări deschise.Fig. 1. Saharna-Ţiglău „Cetate”. 1 - Locul amplasării sitului; 2 - ortofotoplan cu marcarea conturului fortifi caţiei (după Google Earth).Fig. 2. Saharna-Ţiglău „Cetate”. Planul şi profi lul secţiunii 1 (Legenda: 1, suprafaţa actuală de călcare; 2, cernoziom în amestec cu vegetaţie; 3, cernoziom; 4, sol de culoare cenuşie; 5, sol de culoare castanie; 6, sol argilos în amestec cu cenuşă şi fragmente de lemn ars; 7, fragmente de lemn ars; 8, pietre; 9, conturul gropii; 10, limita şanţului; 11, sol steril).Fig. 3. Saharna-Ţiglău „Cetate”. Ceramică lucrată cu mâna din secţiunea 1.