Anna Tumarkina was born on February 16, 1875 in Dubrovno (Belarus, Russian Empire). In the early 1980s, the family moved to Chisinau. In 1892 she graduated from the Zemstva Girls’ High School (gymnasium no. 1) in Bessarabia, Chisinau, with a gold medal. In 1892, he entered the Faculty of Philosophy of the University of Bern. In 3 years, at the age of only 21, on July 11 1895, Anna Tumarkina defended her doctoral thesis on research: „Herder und Kant”, and a year later, in 1896 – the thesis was published. After completing her doctorate, Anna Tumarkina goes to the University of Berlin for a research internship, specializing in philosophy and ethics. Three years later, in 1898, she returned to the University of Bern to take the performance exams and take part in the competition for the right to work as a university lecturer in the Department of Philosophy and History. It was the first time in the university history of Europe, when a young woman, at the age of only 23, managed to obtain the title of university lecturer at chair, having the right to give lectures on the topic „From Plato and Aristotle to Heidegger”. At the same time, she is in charge of research and publication of monographic articles and studies, dedicated to Kant, Herder and Spinoza. In 1903 Ana Tumarkina submitted the file to obtain the scientific title of associate professor of philosophy and brilliantly managed to obtain it in 1905. In 1906 she was awarded the position of full professor at the University of Bern, and in 1909, when she was only 34 years old, Ana Tumarkina becomes a university professor (Full). A year later, in 1910, together with 30 other male professors, he submitted his file to the competition for head of the Philosophy Department. He had none chance, and yet he insisted, demonstrating an eloquent example, of courage and self-confidence, for a misogynistic society since then. After the First World War, in the interwar period, she visited Chisinau twice. In 1921 he was granted Swiss citizenship. During her scientific activity, Ana Tumarkina published dozens of articles, over 20 monographic studies and in 1938 she was honored with the most coveted by many, the Theodor Kocher Prize for outstanding scientific merits in the field of philosophy. In addition to scientific concerns, throughout the years, she has been concerned with promotion women’s civil rights, demonstrated feminist farm skills. In 1943, due to her deteriorating health, Anna Tumarkina retired from scientific activity. On August 7, 1951, at the age of 77, Anna Tumarkina died at the Lutheran Hospice of the Sisters of Charity in Swiss Gjumligen (near Bern). In 2001, in honor of Anna Tumarkina, a street was named at University of Bern (Tumarkinweg). In Chisinau, the house was still preserved today, where Anna Tumarkina spent her childhood and adolescence. Currently, the Olympic Committee of the Republic of Moldova has its headquarters in the given building, which, after the reconstruction of the building, dismantled a commemorative plaque, which indicated the former belonging of this building, to the famous Tumarkin family.

Anna Tumarkina s-a născut la 16 februarie 1875 în or. Dubrovno (Belarus, Imperiul Rus). La începutul anilor ‘80 ai secolului al XIX-lea, familia s-a mutat la Chişinău. În 1892 ea a absolvit liceul (gimnaziul nr. 1) de fete al Zemstvei din Basarabia, din Chişinău, cu medalie de aur. În 1892, accede la facultatea de Filozofie al Universității din Berna. Peste 3 ani, la vârsta de numai 21 de ani, la 11 iulie 1895, Anna Tumarkina susține teza de doctor la tema de cercetare: „Herder und Kant”, iar peste un an, în 1896 – teza a fost și publicată. După susținerea doctoratului, Anna Tumarkina pleacă la Universitatea din Berlin, pentru un stagiu de cercetare, cu specializare în problemele filozofiei și eticii. Peste 3 ani, în 1898, ea revine la Universitatea din Berna pentru a susține examenele de performanță şi a participa la concursul pentru obținerea dreptului de a lucra în calitate de lector universitar la Catedra de Filozofie și Istorie. A fost pentru prima dată în istoria universitară din Europa, când o domnișoară, la vârsta de numai 23 de ani, reușește să obțină titlul titular de lector universitar la catedră, având dreptul a ține prelegeri la tema „De la Platon și Aristotel până la Heidegger”. Concomitent, ea se ocupă de cercetări și de publicarea articolelor și studiilor monografice, consacrate lui Kant, Herder și Spinoza. În anul 1903 Ana Tumarkina depune dosarul pentru a obține titlul științific de conferențiar în filozofie și cu brio reușește sa-l obțină în anul 1905. În anul 1906 ei i se acordă funcția de profesor titular la Universitatea din Berna, iar în anul 1909, când avea numai 34 de ani, Ana Tumarkina devine profesor universitar (Full). Peste un an, în 1910, în rând cu alți 30 de candidați bărbați profesori, a depus dosarul la concursul de șef Catedră de Filozofie. Nu avea nicio șansă, și totuși a insistat, demonstrând un exemplu elocvent, de curaj și încredere de propriile forțe, pentru o societate misogină de atunci. După Primul război mondial, în perioada interbelică, ea a vizitat de două ori Chișinăul. În 1921 i s-a acordat cetățenia elvețiană. Pe parcursul activității sale științifice, Ana Tumarkina a publicat zeci de articole, peste 20 de studii monografice și în anul 1938 a fost onorată cu cel mai râvnit pentru mulți, premiul Theodor Kocher pentru meritele științifice deosebite în domeniul filozofiei. În afară de preocupările științifice, pe parcursul tuturor anilor, ea s-a preocupat de promovarea drepturilor civile ale femeilor, a demonstrat abilități de fermă feministă. În 1943, din cauza agravării stării de sănătatea, Anna Tumarkina se retrage din activitatea științifică. La 7 august 1951, la vârsta de 77 de ani, Anna Tumarkina se stinge în Ospiciul Luteran al Surorilor de Caritate din or. elvețian Gjumligen (de lângă Berna). În anul 2001, în cinstea Annei Tumarkina, era numita o stradă la Universitatea din Berna (Tumarkinweg). La Chișinău, s-a păstrat și astăzi casa, unde și-a petrecut copilăria și adolescența Anna Tumarkina. Actualmente în clădirea dată își are sediul Comitetul Olimpic al RM, care după reconstrucția clădirii, a demontat placă comemorativă, în care era indicată apartenența altădată a acestui edificiu, faimoasei familii Tumarkin.