Între motivele de circulaţie generală întâlnite în toate regiunile ţării şi având la origine un sens anume al unei concepţii mitologice, „arborele” sau pomul vieţii ocupă un loc proeminent în artele noastre decorative. Importante sunt, desigur, şi motivele cosmice, antropomorfe, zoomorfe şi altele, dar niciunul dintre acestea nu are azi extensiunea pe care o pretinde pomul vieţii. Teritorial, generalizarea acestui motiv nu are corespondent în arta noastră populară, decât gama întinsă a marii categorii a decorului geometric. Nu există regiune sau zonă etnografică din ţară în care pomul vieţii să nu fie prezent într-una din variantele sale. Întâlnit în decorul obiectelor de artă populară, arhitectură, ţesături de interior, mobilier, costume, sculpturi în lemn, ceramică, lucru în piele şi altele, acest motiv a îndemnat pe mulţi cercetători să se preocupe de acest motiv, căutând semnificaţia lui, încercând să precizeze tipurile de imagini în care el apare, precum şi diferitele moduri de tratare decorativă în care este înfăţişat. Consider ca acest subiect ţine de istoria artelor plastice şi decorative, cu o vastă încercare fină semantică. Pomul vieţii este unul dintre motivele preistorice ale omenirii, întruchipând în formă poetică visul irealizabil al „tinereţii fără de bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte”. În legendele şi credinţele popoarelor acest însemn se înfăţişează oarecum constant, fiind vorba, în esenţă, de un copac ale cărui fructe minunate sau a cărui sevă miraculoasă sunt elixiruri ale vieţii. În coroana copacului sau la rădăcina lui fantezia popoarelor a brodat o imensă mantie de basme, ale căror detalii şi culori iau „chipuri” extrem de variate, reflectând nu o dată condiţiile locale şi istorice. Mai mult de jumătate din covoarele vechi basarabene conţin imagini fitomorfe simbolice şi puternic stilizate, care de la sfârşitul sec. XIX sunt treptat înlocuite cu imagini vegetale realist-naturaliste. Chiar şi atunci când este vorba despre imaginea pomului vieţii — unul dintre motivele centrale ale iconografiei covoarelor basarabene, descrierea acestuia se reduce la câteva constatări mai mult sau mai puţin generalizatoare, întâlnite în toate enciclopediile. Şi asta în pofida faptului că în covoarele basarabene putem clar identifica cel puţin cinci arhetipuri doar ale pomului vieţii şi mult mai multe imagini simbolice ale plantelor şi rădăcinilor simbolice comestibile; plante cu semnificaţii concrete simbolice, ca trandafirul, bujorul, busuiocul ş.a. Cei ce şi-au adus aportul la cercetare — D. Goberman, M. Livşiţ şi alţii — au încercat destul de vag să-i lămurească originea, iar la o generalizare evidentă nu se prea depăşeau clişeele stabilite mai demult. Fireşte, în tezele evaluate nu se poate nicidecum neglija constatarea că pomul vieţii reprezintă întruchiparea marii forţe a vitalităţii naturii; însuşi simbolul „mamei-natură”. Ceea ce-mi propun în comunicarea de faţă este de a face o abordare a simbolului pomului vieţii, în baza unor asocieri făcute de mai mulţi cercetători, printre care V. Buzilă, Gh. Mardare, care au determinat trei rădăcini genealogice ale pomului vieţii din arta populară românească referitoare şi la iconografia covoarelor basarabene (tracic, iranian, grecesc). Pomul vieţii (bradul primordial) din covoarele basarabene a păstrat schema arhetipului său preistoric, începând cu imaginile de pe vasele cucuteni-tripoliene şi continuând cu cele prezente pe monedele tracice, adică sub forma simplificată a unei ramuri de brad. Aşa îl găsim prezentat şi pe vârstele lăicerelor de la sfârşitul sec. XVII ori în componenţa imaginilor universului. Cele mai sugestive forme ale arborilor se repartizau, de obicei, pe suprafeţele lăicerelor mari de aşternut, iar variantele mai simple îşi ocupau locul preponderent pe războaie, scoarţe şi păretare. O explicaţie a acestui fenomen găsim într-o afirmaţie deosebit de importantă a savantului Paul Stahl, bun cunoscător al artei populare româneşti, care afirmă că imaginea pomului în arta ţărănească reprezenta, în conştiinţa populaţiei, o forţă supranaturală, menită să consolideze familia şi clanul de neam.