Practica utilizării obiectelor în creaţiile artistice este cunoscută din cele mai vechi timpuri, fiind larg aplicată atât în arta folclorică cât şi în teatrul profesionist. Utilizarea obiectelor, mobilierului şi a articolelor de uz casnic în spectacolele coregrafice moderne este considerată o soluţie inovatoare de reflectare artistică a realităţii prin imagini vizuale. Evoluţia fenomenelor artistice este o reacţie a creatorilor de artă la experienţele acumulate, tendinţele şi aspiraţiile societăţii contemporane, regândirea filosofică a aspectelor existenţialiste ale umanităţii, sinteza dintre trecut şi viitor. Acest proces este inevitabil şi în arta coregrafică, coregrafii moderni fiind în căutare permanentă a soluţiilor creative pentru expresivitate prin dans. Astfel, în creaţiile coregrafice moderne accentul principal nu este axat pe linia de subiect, ci este îndreptat spre formă şi mijloace de expresie artistică a acesteia. Printre cele mai populare tematici abordate în spectacolele coregrafice este reflectarea lumii interioare a contemporanului, „un om al mulţimii”, a trăirilor sale subiective şi pasiunilor controversate ale existenţei sale, descoperirea unui mediu al fanteziilor, iluziilor şi viselor, în care omul contemporan se ascunde de realitate. Această tendinţă este o continuitate a ideilor expresioniste şi a şcolii germane de balet, Pina Bausch fiind reprezentanta de primă mărime a acestei şcolii şi o inovatoare a dansului modern din a doua jumătate a secolului XX. În unul dintre cele mai cunoscute spectacole ale coregrafei, „Café Muller”, montat în 1978, pe o scenă sufocată de scaune, în care se pare că nici aer nu este suficient, personajele încearcă să existe şi să vorbească, într-un limbaj gestual, despre problemele de care sunt preocupate. Universul creat de actori este redat într-un ritm repetitiv-obsesiv, liniştea este urmată de o izbucnire violentă, bruscă, mişcările uşor stângace şi gesturile hipnotizante ale actorilor redau o poveste plină de încărcătură emoţională. Mobilierul şi obiectele din scenă accentuează asemănarea dintre jocul scenic şi realitate. Obiectele utilizate în dans sunt multifuncţionale prin formă, greutate, aspect, culoare. Aceste caracteristici permit artistului să experimenteze pentru a reda pe scenă numeroase compoziţii dinamice figurative prin combinarea mişcărilor de dans cu obiectele din decor