În anul 1956 arheologii Nicolae Chetraru şi Ėmanuil Rikman au identificat pe teritoriul satului Lipoveni (r-nul Cimişlia) două situri arheologice, numite convenţional Lipoveni I şi Lipoveni II. Primul obiectiv este situat la marginea de nord-vest a localităţii şi a fost atribuit pe baza materialelor colectate culturii Sântana de Mureş-Černjachov din epoca romană târzie (sec. III–IV d.Hr.). Cel de-al doilea, Lipoveni II, este amplasat la cca 0,7 km nord de sat, cuprinzând o necropolă şi o aşezare de tip Sântana de Mureş-Černjachov şi urme de locuire din prima şi a doua epocă a fierului (sec. XII–X şi IV–III î.Hr.), precum şi din evul mediu târziu (sec. XVII–XVIII). De asemenea, în partea nord-estică a acestui sit au fost identificate vestigii din perioada târzie a epocii bronzului, din zona respectivă provenind, se pare, şi un depozit alcătuit din piese de bronz, atribuit culturii Sabatinovka. Din păcate, în ultimele şase decenii suprafaţa sitului Lipoveni II a fost puternic afectată de extracţiile de nisip dintr-o carieră neautorizată, care funcţionează şi în prezent. În timpul excavărilor au ieşit la iveală mai multe vestigii arheologice datând din diferite epoci, unele dintre care, păstrate astăzi la muzeul şcolii sau în colecţii private, au fost prezentate în anul 2010 la simpozionul ştiinţific organizat de IPC al AŞM. Examinarea vizuală a sitului Lipoveni II, realizată în vara anului 2013, a demonstrat înaintarea cu cca 30-40 m spre nord şi est a limitelor carierei amintite, o bună parte dintre complexele identificate în anul 2010 fiind între timp distruse iremediabil. De la suprafaţa solului au fost colectate mai multe resturi arheologice, printre care două cuţite de fier, o fusaiolă, numeroase fragmente de vase ceramice confecţionate la roată din pastă fină şi zgrunţuroasă, cioburi de amfore romane, precum şi o calotă craniană umană şi alt material osteologic. Dat fiind gradul foarte avansat de distrugere a sitului şi avându-se în vedere pericolul de devastare a lui continuare, pe parcursul periegezelor din vara anului 2013 s-a hotărât cercetarea a două complexe surprinse în pereţii carierei: o vatră de lut şi o groapă menajeră, în umplutura căreia se găseau fragmente de ceramică şi oase de animale. Pentru degajarea acestor două complexe s-au trasat două secţiuni de dimensiuni diferite. Secţiunea I, de forma unui pătrat cu latura de 2 m, a fost executată în partea centralnordică a carierei, în locul unde exploatarea nisipului a scos în evidenţă urme de arsură şi bucăţi de crustă de vatră puternic arsă. După degajarea primului strat de săpătură, au fost identificate două complexe: o vatră de lut în aer liber şi o groapă (nr. 1). Material arheologic a fost colectat doar din groapa 1, unde au fost găsite două cioburi de vase modelate cu mâna (unul atipic şi altul, de culoare cărămizie, ce pare să aparţină culturii Cucuteni-Tipolie) şi două resturi osteologice. Secţiunea II a fost trasată în partea de nord-est a carierei, într-o zonă unde lucrările de extracţie a nisipului au scos la lumină conturul unei gropi ce conţinea fragmente ceramice şi oase de animale. Săpătura avea formă aproximativ pătrată, cu dimensiunile de 4×4 m. În cuprinsul acestei secţiuni au fost identificate mai multe complexe arheologice închise: un cuptor „de bucătărie” şi cinci gropi de dimensiuni mici şi medii (nr. 2-6). Pe baza datelor stratigrafice şi a materialelor arheologice, cuptorul şi două gropi (nr. 3 şi 4) au fost datate în epoca romană târzie, iar celelalte complexe (gropile 2, 5-6) au fost atribuite culturii getice. Drept rezultat al cercetărilor din anul 2013, în situl pluristratificat Lipoveni II au fost identificate vestigii arheologice datând din eneolitic, perioada târzie a epocii bronzului (sec. XVI–XIII î.Hr.), prima şi a doua epocă a fierului (sec. XII–X şi IV–III î.Hr.), perioada romană târzie (sec. III–IV d.Hr.) şi din evul mediu târziu (sec. XVII–XVIII). Locuirea cea mai intensă în zona cercetată corespunde culturii getice din sec. IV–III î.Hr. şi complexului cultural Sântana de Mureş-Černjachov din vremea migraţiei goţilor (sec. III–IV d.Hr.). Spre regret, situl arheologic Lipoveni II se află într-o stare de continuă degradare şi, din cauza factorilor antropici agresivi, într-un viitor apropiat el poate fi completamente pierdut. După datele preliminare de care dispunem, necropola corespunzătoare aşezării Sântana de Mureş-Černjachov este deja distrusă aproape complet de lucrările din cariera de nisip neautorizată. Deşi teritoriul de la nord de satul Lipoveni prezintă un interes sporit nu doar din punct de vedere arheologic, ci şi pedologic (prin straturile de nisip şi alte depuneri geologice), fiind şi un veritabil monument natural, microzona respectivă se află într-un grad de degradare extrem de ridicat ca urmare a intervenţiilor continue ilegale de excavare a nisipului.