Odată puse bazele ocupaţiilor vitivinicole în epocile antică şi antică târzie, această îndeletnicire milenară a populaţiilor dintre Nistru şi Carpaţi continuă cu diferite intensităţi şi în epoca medievală. Vitrigităţile epocii, mai ales din secolele „întunecate”, afectate puternic de pecetea nomadismului, element străin prin tradiţiile sale celor locale, de agricultori-sedentari, nu au fost în stare să substituie ocupaţiile tradiţionale ale băştinaşilor, inclusiv cele legate de viţa de vie. Informaţii preţioase referitor la vitivinicultura Moldovei medievale în continuare ne furnizează cronicile vremii (Ureche, Neculce, Cantemir), hrisoavele de curte (majoritatea cu caracter juridic de vânzare-cumpărare sau dăruire a podgoriilor), precum şi referinţele călătorilor străini pe aceste meleaguri (Iopecurt, Bandini, Leshchinskii). Artefacte concrete despre ocupaţiile vitivinicole au fost descoperite în urma cercetărilor arheologice, ale mai multor situri din regiune, fiind depistate unelte şi dispozitive din domeniu, ce confirmă continuitatea tradiţiilor. Pentru pregătirea solului, plantarea şi îngrijirea viţei-de-vie se utilizau plugurile, sapele, hârleţele cu ramă de fier, topoarele-târnăcop, sădilele şi cosoarele. Pentru „călcatul” poamei se utilizau diverse forme de linuri şi teascuri din lemn. Apar beciurile şi butoaiele pentru păstratul vinului. S-au descoperit vase pentru păstrarea şi băutul vinului. Apare meşteşugul dogarilor. (Spinei 1982; Mustaţă 2005; Postică 2007; Демченко 1964; Рафалович 1972; Бырня 1979, 1984; Смиленко, Козловский 1987). Rolul vinului pentru comunităţile umane din regiune creşte odată cu răspândirea creştinismului şi respectiv utilizarea ritualică a acestuia. Apar podgorii şi vinării mănăstireşti şi domneşti. Se instituie funcţia de vătav, responsabil de vinării. Desele incursiuni ale nomazilor aduceau pagube devastatoare viticulturii locale. Influenţe nefaste au adus dominaţia tătară şi turcă, ambele având ideologii religioase ce interziceau utilizarea vinului. Începând cu perioada statalităţii şi înscăunarea primilor domnitori apar primele podgorii specializate/crame, în cadrul cărora, avea loc întregul proces de producţie vitivinicolă: de la plantarea şi îngrijirea sezonieră a butaşilor/viţei-de-vie, conform procedeelor agrotehnice ale epocii, până la obţinerea şi păstrarea vinului. Au fost (şi rămân în continuare) cunoscute renumitele podgorii de la Cotnari, Odobeşti, Focşani, Vaslui etc. Majoritatea vinurilor locale erau „de masă”, cu un grad mic de alcool, fermentaţia fiind totală. Preferinţă se da vinurilor albe. Pe unul dintre drapelele lui Ştefan cel Mare era reprezentată o coardă de viţă de vie cu struguri.