Unul dintre aspectele importante ale activităţii Agenţiei Naţionale Arheologice recent create este şi lărgirea contactelor reprezentanţilor breslei arheologice cu muzeele locale. Astfel, acum un an, în februarie 2013, când colegul Sergiu Bodean a vizitat Muzeul Raional de Istorie şi Etnografie „Anatol Candu” din comuna Văsieni (raionul Ialoveni), am fost plăcut surprinşi să aflăm că printre exponate se găsesc mai multe piese arheologice datând din eneolitic, epoca bronzului şi epoca romană. Ne-a atras atenţia îndeosebi o amforă romană roşiatică cu gâtul larg, păstrată aproape în întregime. În aprilie 2014 am făcut o vizită de documentare la acest muzeu cu scopul examinării mai amănunţite şi desenării recipientului în vederea prezentării la conferinţa anuală a IPC şi publicării lui ulterioare, găsind înţelegere, susţinere şi interes reciproc în persoana directorului, dl inginer Sergiu Candu. Cu regret, nu se cunoaşte locul exact de provenienţă a artefactelor aflate în expoziţie sau fonduri, multe piese fiind descoperite întâmplător în diferite puncte din raza localităţii Văsieni. Amfora de la Văsieni este lucrată îngrijit din pastă semifină (cu nisip şi rare pietricele în textură) şi arsă calitativ. Ca formă, are gâtul cilindric uşor umflat, marginea puţin evazată, corpul bitronconic cu umărul carenat, fundul tronconic cu suport inelar înalt. Vasul este prevăzut cu o singură toartă în bandă cu lăţimea de cca 5 cm şi grosimea maximă de 2 cm, având trei caneluri pe partea exterioară. Dimensiuni: înălţimea – 44 cm, diametrul gurii – 11 cm, diametrul bazei gâtului – 9 cm, diametrul maxim – 29 cm, diametrul piciorului – 9 cm. Deoarece sunt prevăzute cu o singură toartă, în literatura de specialitate românească aceste recipiente au fost numite „amfore de tipul ulcioarelor” sau „ulcioare amforoidale”, pe când în cea sovietică s-a considerat că ele reprezintă ulcioare. În dependenţă de forma umărului – carenat sau rotunjit – se disting două variante ale vaselor în discuţie. Există o diferenţă şi în datarea amforelor de acest tip: mai îngustă (sec. II–III d.Hr.) în istoriografia românească şi mai largă (sec. I–III d.Hr.) în cea sovietică. Analogii pentru vasul de la Văsieni se găsesc în cimitirele dacilor liberi de la est de Carpaţi (Văleni, Moldoveni, Botnăreşti etc.), necropola daco-romană de la Enisala din Dobrogea, cetatea Kozyrka din preajma Olbiei ş.a.