Cercetarea sistematică a vestigiilor medievale din sec. VI–XIV în spaţiul Prut-Nistru a demarat în a doua jumătate a secolului trecut. Până în prezent au fost studiate mai multe aspecte ce ţin de cultura materială, apartenenţa etnică, structura socială a comunităţilor umane din acea perioadă. În sec. X–XI arealul vizat a fost locuit de purtătorii culturii Dridu. Deşi pe parcursul procesului de cercetare au fost abordate mai multe probleme ale evoluţiei acestei culturi, accentul principal a fost pus pe elucidarea apartenenţei etnice a purtătorilor ei. În prezent se impune o abordare monografică a vestigiilor acestei culturi. Regiunea cu cele mai multe situri investigate prin săpături se află în zona Codrilor. Aici sunt cunoscute mai multe aşezări deschise şi una fortificată (cetatea Calfa). Acestea au o suprafaţă relativ mare şi sunt amplasate de regulă pe versanţii văilor pe fundul cărora este prezent un curs de apă. Aşezările din sec. X–XI păstrează elementele structurale de bază, cunoscute şi în perioada anterioară. Spaţiul destinat locuinţelor reprezintă elementul central al aşezărilor,fiind organizat în grupuri teritoriale – „cuiburi” de locuinţe şi locuinţe singulare. Investigaţiile arheologice au stabilit că în perioada sec. X–XI, în zona centrală a spaţiului pruto-nistrean, ca şi pe întreg arealul de răspândire a culturii Dridu au fost folosite două tipuri de locuinţe: adâncite şi semiadâncite. Acestea se deosebesc între ele nu atât din punct de vedere constructiv, cât după modul de amenajare a interiorului acestora. De obicei ele constau dintr-o singură cameră de locuit, patrulateră în plan cu colţurile rotunjite. În ceea ce priveşte construcţia pereţilor, deosebim trei categorii de locuinţe: construcţii în cadrul cărora, pe perimetrul gropii, s-au păstrat urmele stâlpilor, care sprijineau pereţii şi acoperişul lor; construcţii cu un singur stâlp pentru sprijinirea acoperişului şi, locuinţe unde lipsesc aceste gropi sau nu au fost surprinse. Podeaua complexelor vizate consta din: lut steril bătătorit; un strat de lipitură de lut cu pleavă; pavaj cu pietre de calcar de dimensiuni mici. Instalaţiile de încălzire erau de trei tipuri: cuptor-pietrar, vetre deschise şi cuptoare cu boltă din lut. Comparativ cu cele din perioada sec. VI–VII şi VIII–IX, locuinţele din sec. X–XI sunt mai variate din punct de vedere constructiv. Astfel, de rând cu locuinţele de tip bordei, care predomină numeric, o pondere importantă o capătă locuinţele semiadâncite. Pentru sec. XI, spre deosebire de precedentele, este caracteristică o evoluţie şi diversificare a sistemului de încălzire când cuptorul-pietrar tinde a fi înlocuit cu vatra deschisă şi cuptorul cu bolta de lut.