În secolul al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, mijloacele de informare erau privite ca propagatoare de idei şi nu ca o realitate în sine. La început, intervenţiile papale în acest domeniu au fost punctuale, limitându-se la a semnala abaterile anumitor publicaţii de la normele morale etc. Atenţionările Magisteriului erau legate de probleme morale sau doctrinare întâlnite în articolele de presă. În întrunirile episcopale, s-au stabilit norme de conduită pentru ziariştii şi scriitorii catolici, dar dintr-o perspectivă morală. Presa franceză a fost una dintre cele mai dezvoltate din Europa și din întreaga lume, fiind conectată la realitățile societății dar și având un filon creștin.

In the nineteenth and early twentieth centuries, the media were seen as propagators of ideas and not as a reality in themselves. At the beginning, the papal interventions in this field were punctual, limiting themselves to signaling the deviations of certain publications from the moral norms, etc. The warnings of the Magisterium were related to moral or doctrinal issues encountered in the press articles. In episcopal meetings, rules of conduct were established for Catholic journalists and writers, but from a moral perspective. The French press was one of the most developed in Europe and around the world, being connected to the realities of society but also having a Christian vein.