Aforistica și frazeologia dialectală sunt domenii care prezintă interes pentru cercetători, deoarece asemenea fapte de limbă creează o perspectivă valorică identică cu cea a frazeologismelor și proverbelor consacrate. În acest sens, intervin câteva situații: frazeologismul/proverbul local are un echivalent consacrat care se utilizează mai rar sau nu se utilizează, deoarece, poate subiectiv, vorbitorul consideră că varianta locală are o posibilitate conotativă și stilistică mai mare; uneori frazeologismul/proverbul local are un echivalent necunoscut de către vorbitor, alteori frazeologismul/proverbul regional nu are echivalent consacrat. Experiențele și circumstanțele care dau naștere proverbelor și expresiilor frazeologice își au rădăcinile în practicile sociale (comuniune, îndeletniciri, conflicte între generații și stări sociale), simple și firești în esență. Spre deosebire de planul general, tendința locală de a imprima în folclor trăirile, atitudinile și experiența dobândită în diverse împrejurări diminuează ori înlătură, după caz, coeficientul acronic și anonimatul. Coexistența speciilor aforistice consacrate, general cunoscute și a celor numite în literatura de specialitate dialectale (adică regionale, locale), într-o anumită zonă, definește respectiva comunitate ca parte aderată la sfera valorilor spirituale ale colectivității românești și ca pe un grup capabil nu doar să împărtășească, dar și să genereze, să perenizeze valori și atitudini, o parte a acestora fiind codificate în limba veche și-nțeleaptă. Intenția prezentului articol este de a descoperi și valorifica mostre necunoscute de frazeologie și aforisitcă regională, de a aprecia capacitatea poporului de a selecta din cotidianul său acele situații care ilustrează modele de înțelepciune, moralitate, jovialitate, asigurând continuitatea cu cercetările anterioare pe care le-am desfășurat în același areal etnografic.