În scopul creşterii gradului de protecţie a biodiversităţii şi a patrimoniului natural al României, sunt realizate seturi de date geospaţiale în conformitate cu specificaţiile tehnice INSPIRE pentru ariile naturale protejate în concordanţă cu legislaţia comunitară, inclusiv a siturilor Natura 2000, în vederea optimizării managementului ariilor naturale protejate şi a expunerii seturilor de date spaţiale aferente ariilor naturale protejate în format Inspire, conform legislaţiei în vigoare. Pentru un management cât mai performant, începând din anul 2000, ca urmare a apariţiei Legii 5/2000 (anexa nr. 1), în România are loc îmbunătăţirea continuă a identificării şi cartării ariilor naturale protejate. Până în prezent, procesul s-a desfăşurat secvenţial, depinzând de calitatea documentaţiei şi respectiv a tehnologiei avute la dispoziţie. La momentul actual seturile de date care se creează corespund tipologiei limitelor ariilor naturale protejate şi vizează creşterea gradului de precizie pentru identificarea sectoarelor de limită pe baza ediţiilor diferite ale orto-fotoplanurilor la scara 1:5000, achiziţia şi validarea datelor pe teren şi acolo unde este cazul se apelează la seturi de date achiziţionate cu ajutorul UAV. Datele astfel realizate vor asigura un suport actual şi complet necesar managementului ariilor naturale protejate. În România, primele arii protejate au fost înfiinţate în anul 1932, iar primele acte normative în domeniu datează din 1928 - anul înfiinţării în Academia Română a Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii şi apariţiei în legislaţia română a termenului de monument al naturii echivalent pentru actualul termen de arie protejată - totuşi managementul şi administrarea ariilor protejate în România, reprezintă un domeniu care a început să se dezvolte, relativ demult odată cu înfiinţarea prin lege, în 1992, a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (RBDD). În prezent, documentul de referinţă cu privire la gestionarea ariilor naturale protejate din România este Legea nr. 5/2000 privind amenajarea teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate publicată în Monitorul Oficial nr. 152 din 12 aprilie 2000. În anexa nr. 1 la Legea nr. 5/2000, intitulată Zone naturale protejate de interes naţional şi monumente ale naturii, este prezentată tabelar lista ariilor naturale protejate de interes naţional, specificându-se localizarea acestora în cadrul unităţii administrativ - teritoriale, suprafaţa în hectare şi denumirea, fără să ofere detalii asupra traseului limitelor ariilor naturale protejate. Este necesar de remarcat faptul că lista prezentă în anexă a fost elaborată în baza datelor existente la data de 1 octombrie 1998, în conformitate cu prevederile Legii protecţiei mediului nr. 137 din 29 decembrie 1995. Simultan cu apariţia listei ariilor naturale protejate şi cu intrarea în vigoare a prevederilor legii, în perioada 1999-2004, s-a derulat proiectul Managementul conservării biodiversităţii, care a urmărit delimitarea ariilor naturale protejate listate în lege, în format GIS în proiecţie Stereo 1970, la o precizie de până la 1:25000, delimitare efectuată în conformitate cu documentele care au stat la baza constituirii ariilor naturale protejate. În cadrul proiectului amintit, pentru cartarea ariilor naturale protejate, s-au folosit hărţi topografice la scările 1:25000 şi 1:50000, imagini satelitare Landsat 7 TM şi imagini satelitare Landsat 7 P, hărţi silvice la scara 1:20000, hărţi cadastrale, hărţi geologice şi hărţi ale peşterilor etc. Delimitarea ariilor naturale protejate s-a efectuat în sistemul GIS, bazată pe utilizarea tehnologiilor ESRI ArcView şi Erdas Imagine, în sistem de proiecţie naţional Stereografic 1970, facilitând astfel utilizarea informaţiilor de către orice persoană interesată. La realizarea acestor delimitări ale ariilor protejate, aferente anexei nr. 1 la Legea nr. 5/2000, au fost consultaţi reprezentanţii agenţiilor locale pentru protecţia mediului, ai direcţiilor silvice, comunităţilor locale, centrelor de cercetare, ONG-urilor sau altor instituţii. O parte dintre rezultatele proiectului amintit sunt disponibile publicului pe site-ul web al Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, la adresa http:// www.mmediu.ro/protectia_naturii/protectia_naturii. htm sau http://www.biodiversity.ro. La realizarea limitelor ariilor naturale protejate au fost consultaţi reprezentanţii agenţiilor locale pentru protecţia mediului, ai direcţiilor silvice, comunităţilor locale sau ai altor instituţii. Iniţial, delimitarea s-a efectuat în sistem de proiecţie Gauss Kruger, însă ulterior acestea au fost transpuse în sistemul naţional Stereografic 1970, facilitând astfel utilizarea informaţiilor de către orice persoană interesată. Totuşi, majoritatea elementelor care au stat la elaborarea delimitării hărţilor (în special a hărţilor parcurilor naţionale şi naturale) au rămas în continuare în sistemul de proiecţie Gauss Kruger. Un prim rezultat al proiectului s-a materializat prin adoptarea Hotărârii de Guvern cu numărul 230/2003 privind Delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale, şi înfiinţarea administraţiilor acestora, publicată în Monitorul Oficial nr. 190/26.03.2003 şi prin ordinul ministrului nr. 552/2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale, din punctul de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice, precum şi prin furnizarea unui set de shape-file-uri pentru aproape 800 de rezervaţii naturale, rezervaţii ştiinţifice şi monumente ale naturii listate în Legea nr. 5/2000. În perioada 2004-2009, au fost aprobate prin acte normative noi arii naturale protejate de interes naţional şi/sau internaţional care, deşi includ o descriere narativă a limitelor, nu beneficiază de hărţi în formatul GIS, prin urmare procesul de luare a deciziilor de către autorităţile de mediu este mult îngreunat. Mai mult decât atât, şi aceste noi arii naturale protejate necesită să fie incluse în lista privind amenajarea teritoriului naţional, secţiunea arii/zone protejate – anexa nr. 1 la Legea nr. 5/2000. În anul 2006, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice a elaborat un prim proiect de modificare a Legii nr. 5/2000, care a fost inclus în lista proiectelor de acte normative prioritare din punct de vedere al integrării în UE. În procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, a fost nevoie de realizarea limitelor siturilor Natura 2000. Acest lucru s-a realizat independent de către propunătorul fiecărui sit în parte, ele fiind centralizate şi verificate la nivel naţional în cadrul unui proiect de cercetare. Totuşi, la momentul respectiv, limitele siturilor Natura 2000 nu au putut fi realizate la o precizie mai bună de 1:100000, existând totodată şi o discrepanţă între limitele siturilor Natura 2000 şi limitele ariilor naturale protejate, realizate anterior. Precizia limitelor siturilor Natura 2000 a fost crescută în cursul anului 2010, noile limite nefiind încă reglementate. Pe parcursul anului 2008, în cadrul proiectului „Asistenţă tehnică pentru dezvoltarea hărţilor de mediu în GIS”, limitele ariilor naturale protejate au fost îmbunătăţite prin transpunerea datelor existente în sisteme moderne. Având în vedere aceste aspecte, este imperios necesară realizarea unui proiect de verificare și realizare a limitelor tuturor ariilor naturale protejate. Limitele trebuie să fie realizate într-un mod unitar, atât pentru ariile naturale protejate de interes naţional şi internaţional, cât şi pentru siturile Natura 2000. Totodată, se impune corelarea limitelor cu elemente fizico-geografice identificabile în teren (cursuri de apă, culmi, vârfuri etc.), elemente antropice (drumuri etc.) sau alte elemente de delimitare, folosite de alte instituţii (sistemul APIA, UAT-uri etc.). Rezultatele proiectului vor putea fi folosite şi în vederea actualizării unor acte normative (Legea nr. 5/2000), dar şi în raportarea către organismele internaţionale (CE pentru siturile Natura 2000, Agenţia Europeană de Mediu pentru ariile naturale protejate de interes naţional şi internaţional, şi zonarea internă a parcurilor, convenţii şi programe internaţionale). Mai mult decât atât, având în vedere faptul că România are obliga administraţiilor acestora, publicată în Monitorul Oficial nr. 190/26.03.2003 şi prin ordinul ministrului nr. 552/2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale, din punctul de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice, precum şi prin furnizarea unui set de shape-file-uri pentru aproape 800 de rezervaţii naturale, rezervaţii ştiinţifice şi monumente ale naturii listate în Legea nr. 5/2000. În perioada 2004-2009, au fost aprobate prin acte normative noi arii naturale protejate de interes naţional şi/sau internaţional care, deşi includ o descriere narativă a limitelor, nu beneficiază de hărţi în formatul GIS, prin urmare procesul de luare a deciziilor de către autorităţile de mediu este mult îngreunat. Mai mult decât atât, şi aceste noi arii naturale protejate necesită să fie incluse în lista privind amenajarea teritoriului naţional, secţiunea arii/zone protejate – anexa nr. 1 la Legea nr. 5/2000. În anul 2006, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice a elaborat un prim proiect de modificare a Legii nr. 5/2000, care a fost inclus în lista proiectelor de acte normative prioritare din punct de vedere al integrării în UE. În procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, a fost nevoie de realizarea limitelor siturilor Natura 2000. Acest lucru s-a realizat independent de către propunătorul fiecărui sit în parte, ele fiind centralizate şi verificate la nivel naţional în cadrul unui proiect de cercetare. Totuşi, la momentul respectiv, limitele siturilor Natura 2000 nu au putut fi realizate la o precizie mai bună de 1:100000, existând totodată şi o discrepanţă între limitele siturilor Natura 2000 şi limitele ariilor naturale protejate, realizate anterior. Precizia limitelor siturilor Natura 2000 a fost crescută în cursul anului 2010, noile limite nefiind încă reglementate. Pe parcursul anului 2008, în cadrul proiectului „Asistenţă tehnică pentru dezvoltarea hărţilor de mediu în GIS”, limitele ariilor naturale protejate au fost îmbunătăţite prin transpunerea datelor existente în sisteme moderne. Având în vedere aceste aspecte, este imperios necesară realizarea unui proiect de verificare și realizare a limitelor tuturor ariilor naturale protejate. Limitele trebuie să fie realizate într-un mod unitar, atât pentru ariile naturale protejate de interes naţional şi internaţional, cât şi pentru siturile Natura 2000. Totodată, se impune corelarea limitelor cu elemente fizico-geografice identificabile în teren (cursuri de apă, culmi, vârfuri etc.), elemente antropice (drumuri etc.) sau alte elemente de delimitare, folosite de alte instituţii (sistemul APIA, UAT-uri etc.). Rezultatele proiectului vor putea fi folosite şi în vederea actualizării unor acte normative (Legea nr. 5/2000), dar şi în raportarea către organismele internaţionale (CE pentru siturile Natura 2000, Agenţia Europeană de Mediu pentru ariile naturale protejate de interes naţional şi internaţional, şi zonarea internă a parcurilor, convenţii şi programe internaţionale). Mai mult decât atât, având în vedere faptul că România are obliga ţia implementării şi a altor acte normative europene, printre care şi Directiva INSPIRE, raportarea limitelor siturilor Natura 2000, conform Directivei Păsări şi a Directivei Habitate, trebuie să se efectueze cu respectarea în mod obligatoriu a cerinţelor prevăzute de Directiva INSPIRE. Astfel, pentru a răspunde cerinţelor de raportare pe directivele de natură, precum şi cele către Agenţia Europeană de Mediu, limitele tuturor ariilor naturale protejate trebuie realizate conform specificaţiilor publicate de CE pentru anexa I.9 Arii protejate din Directiva INSPIRE. De asemenea, conform cerinţelor acestei directive, seturile de date privind limitele ariilor naturale protejate trebuie să includă şi metadate. În prezent, metadatele pentru seturile de date privind ariile protejate nu există în formatul solicitat de Directiva INSPIRE, iar Ministerul Mediului şi Pădurilor trebuia să raporteze aceste metadate către data de 03.12.2010. Totodată, prin noul formular standard Natura 2000, elaborat de către CE, a fost introdus la punctul 7 câmpul INSPIRE ID, câmp ce reglementează conexiunea dintre cerinţele directivelor pe natură, pe de o parte, şi Directiva INSPIRE, pe de altă parte. Informaţiile privind limitele tuturor categoriilor de arii protejate, indiferent de categoria acestora, sunt solicitate în conformitate cu documentul INSPIRE Data Specification on Protected Sites - Guidelines v 3.1.0, (pagina 11/figura 1. – Simple Application Schema), care derivă din Commission Regulation (EU) No 1089/2010 of 23 November 2010 implementing Directive 2007/2/EC of the European Parliament and of the Council as regards interoperability of spatial data sets and services şi care, fiind regulament al Comisiei Europene, face parte implicit din legislaţia naţională, conform Tratatului de aderare al României la Uniunea Europeană (a se vedea anexa nr. 1 – Extras din regulamentul CE 1089/2010). În prezent, în România, prin diverse acte normative, pentru circa 1485 de arii protejate este necesară analiza traseului limitelor. 1. 28 de Parcuri Naţionale şi Naturale; 2. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării; 3. 531 de Situri Natura 2000 (148 de arii de protecţie specială avifaunistică şi 383 de situri de importanţă comunitară); 4. 926 de Rezervaţii şi monumente ale naturii (pentru aproximativ 178 de rezervaţii şi monumente ale naturii nu există limite GIS). Pentru a răspunde acestor multiple solicitări din punctul de vedere al formatului GIS, interesului conservativ şi raportărilor către UE, în cadrul proiectului Studii privind analiza trasării limitelor ariilor naturale protejate din România şi realizarea de seturi de date în conformitate cu specificaţiile tehnice INSPIRE pentru ariile naturale protejate prin trasarea detaliilor topografice ale acestora, a fost realizată o aplicaţie informatică de tipul Web GIS, ca interfaţă între experţii biologi, paleontologi, zoologi etc. şi specialiştii GIS. Aplicaţia apelează baze de date cu limitele aferente ariilor naturale protejate în curs de adecvare a acestora, pornind de la un set de documente de constituire a ariilor protejate, opiniile experţilor şi deplasări pe teren. Noii vectori rezultaţi sunt realizaţi în conformitate cu acoperirile naţionale cu ortofotoplan, planuri topografice la scara 1:5.000 - 1:10.000, aferente ariilor naturale protejate, şi ridicări cu aparatele GPS. Procesul de analiză a adecvării limitelor ariilor naturale existente se derulează prin intermediul aplicaţiei informatice de tipul Web GIS, la care au acces personalizat experţii în biodiversitate şi GIS. Utilizarea aplicaţiei presupune într-un prim pas selectarea setului de date utilizat pentru analiza adecvării limitelor (figura 1). Utilizatorul are la dispoziţie mai multe surse: Basemap, Ortofotoplanuri 2005, 2009, 2010, Hartă topografică, Landsat 2000, planuri topografice FNG, ICAS, ISPIF, ANCPI – sunt acoperiri parţiale ale teritoriului României cu planuri topografice la scara 1:5000. Analiza adecvării limitelor se realizează prin selectarea tipului de limită. Aplicaţia permite selectarea următoarelor tipuri de limite (figura 2): - Limite Natura 2000 din 2007 – sunt limitele vectoriale ale SCI şi SPA, realizate la nivelul anului 2007. - Limite actuale – sunt limitele ariilor naturale protejate (rezervaţii, monumente ale naturii, SCI, SPA, parcuri, rezervaţia biosferei etc.), aşa cum se regăsesc pe site-ul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice. - Limite noi – sunt ariile protejate care au trecut de prima fază de cartografiere prin creşterea preciziei de identificare a traseului limitei în conformitate cu analiza de adecvare şi/sau identificare pe teren. - Fără limite – sunt evidenţiate arealele în care precis sunt arii protejate, ale căror limite nu au fost anterior identificate şi cartografiate. Prin intermediul setărilor, pentru fiecare tip de limită, pe care expertul o poate selecta, se poate apela la variantele DA/NU pentru: Afişare etichete – este afişată denumirea ariei protejate, afişare haşuri – pentru o mai uşoară identificare a suprafeţelor ariilor, la o scară de vizualizare suficient de mare, acestea sunt haşurate diferenţiat, afişare neconcordanţe – prin intermediul unor semne distinctive punctele în care experţii în biodiversitate sau experţii GIS au identificat problema de neadecvare a traseului limitei. Pentru analiza traseului limitelor ariilor protejate, la dispoziţia utilizatorului sunt puse unelte dedicate realizării măsurătorilor de distanţă în sistem metric. Filtrarea/selecţia ariei pentru lucru - utilizatorul are posibilitatea de a selecta aria protejată, ale cărei limite doreşte să le vizualizeze sau pe care urmează să lucreze. Aria protejată poate fi selectată în cel puţin două feluri: a) prin scrierea unui cuvânt din denumirea ariei protejate în câmpul Nume. Se va derula o fereastră în care sunt selectate toate ariile protejate, în al căror titlu se regăseşte cuvântul specificat. Utilizatorul urmează să selecteze aria sa de interes, b) prin alegere din listă. Pentru mai bună selecţie, utilizatorului îi sunt puse la dispoziţie variante de selectare a ariei protejate, prin aplicarea de filtre ce cuprind: Cat. – categoria ariei protejate (toate, monument al naturii, parc natural, parc naţional etc.), în lista pentru selecţie vor apărea doar ariile protejate care fac parte din categoria selectată. Ariile protejate pot fi selectate în funcţie de neconcordanţele semnalate şi gradul de progres al rezolvării acestora. Există posibilitatea selecţiei acelor arii protejate, pentru care expertul este asignat (ariile protejate pe care le are în analiză expertul) şi/sau ariile protejate pentru care expertul a semnalat probleme de neconformitate a traseului limitei (figura 3). Activitatea se realizează în cadrul aplicaţiei Web GIS şi constă în principal în identificarea pe hartă a segmentelor de limită, pentru care se observă diferite probleme de ne-adecvare şi în soluţionarea acestor probleme. Analiza şi adecvarea limitei existente se vor efectua din punctul de vedere al elementelor de interes conservativ, pentru care a fost declarată aria naturală protejată, în acord cu elementele fizico-geografice perene existente pe teren.