Un loc aparte, în tipologia spațiilor verzi, îl ocupă grădinile și parcurile expoziționale, care au un rol științific și educativ, deși principiile organizării spațiului, natura abordării vizitatorilor, utilizarea formelor vegetale diferă mult de la caz la caz. Grupa parcurilor cu caracter expozițional include grădinile botanice și zoologice, parcurile-muzee etc. Grădinile expoziționale pot fi clasificate dezvăluind istoria apariției lor, în deosebi, analizând caracteristicile dezvoltării lor. Istoria apariției anumitor tipuri de parcuri specializate datează din cele mai vechi timpuri, dar pe atunci nu se punea problema activităților de cercetare și a dezvoltării principiilor de conservare, păstrare și demonstrare a exponatelor în spații verzi specializate. În cele mai vechi timpuri, grădinile oamenilor nobili conțineau colecții de plante sau animale exotice, cărora, de-a lungul timpului, le-au prezentat doar cerințe estetice și utilitare și abia începând cu sec. XIX au început să aplice o abordare științifică, clasificându-le și efectuând lucrări de selecție activă, ceea ce a contribuit la formarea grădinilor botanice și zoologice moderne. Printre primele grădini-muzee au fost și muzeele etnografice științifice. Ideea principală a parcurilor etnografice este conservarea în peisaj a obiectelor valoroase, recrearea mediului istoric al monumentelor arhitecturale. Parcurile cu caracter expozițional joacă un rol important în formarea structurii spațiale a orașelor moderne, în crearea asortimentului de plante destinate spațiilor verzi urbane și rurale, precum nu poate fi subestimat și rolul lor estetic, educativ și de popularizare a științei. Prin urmare, este extrem de important ca arhitectura peisajeră, bazându-se pe cele mai reprezentative exemple istorice, să continue să dezvolte tehnicile de creare a parcurilor cu destinație expozițională.