Tipologia pieselor de artă plastică din patrimoniul muzeal
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
631 16
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-25 09:28
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
069.51:75(478)(091) (1)
Muzee. Expoziții permanente (505)
Pictură (405)
SM ISO690:2012
CHIRILĂ, Silvia. Tipologia pieselor de artă plastică din patrimoniul muzeal. In: Perspective contemporane în etnologie, muzeologie şi ştiinţele naturii: Sesiune ştiinţifică anuală. Programul şi rezumatele comunicărilor, 23 octombrie 2020, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Editura „Lexon-Prim”, 2020, pp. 23-24. ISBN 978-9975-3454-7-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Perspective contemporane în etnologie, muzeologie şi ştiinţele naturii 2020
Sesiunea "Perspective contemporane în etnologie, muzeologie și științele naturii"
Chişinău, Moldova, 23 octombrie 2020

Tipologia pieselor de artă plastică din patrimoniul muzeal

CZU: 069.51:75(478)(091)

Pag. 23-24

Chirilă Silvia
 
Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală
 
 
Disponibil în IBN: 30 octombrie 2020


Rezumat

Acest studiu este scris în baza cercetării a 85 de tablouri din fondurile MNEIN. Cronologic, lucrările se încadrează între sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XXI, perioadă care cuprinde aproape întreaga istorie a artelor plastice din Basarabia. Din punct de vedere al ramurilor și genurilor plastice, tablourile țin de grafica și pictura de șevalet și pictura monumentală. Pictura redă realitatea prin culoare. Grafica ține de desen. La capitolul pictură monumentală, muzeul deține două vitralii cu subiect istoric. Pictorii (Aurelia Roman, Stanislav Bulgakov, Mihai Grecu, Moisei Gamburd, Sergheev, N. Terpsihorov, Șeidevandt, P. Țurcanu, Dumitru Negreanu etc.), au practicat diverse genuri: peisajul, portretul, natura statică, genul animalier, scena de gen, interiorul, genul istoric, icoana. Cele mai numeroase sunt portretele – 39. În funcție de gen, tematică și stil, pictorii au ales diverse materiale și tehnici de lucru. În pictură, s-au utilizat preponderent vopsele de ulei, tempera aplicată pe pânză, carton, carton presat sau placaj de lemn. Graficienii au lucrat pe hârtie albă, folosind tuș, cerneală, guaș, grafit, tehnica acvatintei și cea a pensulei uscate. Din punct de vedere al contextului istoric, artiștii și arta din Basarabia au parcurs câteva etape: a) 1887-1940 – s-a constituit arta plastică profesionistă din Basarabia (apare prima Școală de desen, condusă de Terinte Zubcu (1887); Pinacoteca din Chișinău (1939); au loc numeroase expoziții la București, Ialoveni, Bolgrad și Chișinău); b) 1940-1990 – cel de-al Doilea Război Mondial și ocupația sovietică au cauzat refugierea multor pictori în România, dar și dispariția a numeroși artiști și opere (până la 1940, în Chișinău activau 160 de plasticieni, în 1944 – 17). După război, autoritățile au impus realismul socialist drept ideologie dominantă în domeniul artelor, ceea ce însemna control total asupra artiștilor, tematicii și a întregului proces creativ. Plasticienii care nu respectau cerințele sistemului erau marginalizați, reprofilați, înregistrându-se și cazuri de suicid – Moisei Gamburd, Aurel David, gesturi de revoltă și neacceptare a rigorilor impuse de regim. c) perioada post-sovietică se caracterizează prin reorientarea artei basarabene către valorile naționale și europene. Cele 85 de lucrări și destinele artiștilor plastici, analizate în detaliu, completează cunoștințele asupra unor capitole care alcătuiesc istoria complexă a Basarabiei.