Siturile eneolitice de la Cărbuna devin cunoscute în mediul ştiinţific de la începutul anilor ̕60-̕70 ai secolului trecut (Cărbuna I, Cărbuna II). Graţie investigaţiilor arheologice efectuate în ultima perioadă, în bazinul r. Căinari (Ceaga) au mai fost documentate încă două aşezări (Chircăieştii Noi I, Cărbuna-Negrub). La Cărbuna II, pe parcursul a trei campanii de săpătură, au fost semnalate mai multe complexe arheologice (gropi, construcţii de suprafaţă). Prin dimensiunile sale şi artefactele pe care le conţinea, se remarcă groapa 6. De aici au fost recuperate numeroase fragmente ceramice, oase de animale, piese de silex, gresie şi os, plastică antropomorfă şi zoomorfă, seminţe carbonizate de arbuşti etc. În cadrul materialului ceramic descoperit la Cărbuna II, atestăm fragmente ceramice care denotă, în opnia noastră, contactele comunităţilor din această zonă cu cele eneolitice sincrone din regiunile aferente spaţiului pruto-nistrean. O dovadă, în acest sens, sunt şi piesele de silex balcanic, de asemenea semnalate în câteva complexe arheologice. Importanţa acestui grup de situri eneolitice din bazinul râului menţionat constă în faptul că materialele descoperite prezintă anumite caracteristici care par să ilustreze finalul precucutenianului-tripolianului timpuriu dintre Prut şi Nistru. Raportul cronologic al acestuia cu primele manifestări certe atribuite fazei Cucuteni A urmează a fi stabilit ulterior printr-o analiză detaliată a materialelor, asociate cu metode moderne de datare.