Lavița este una dintre cele mai vechi piese de mobilier. Ea se întâlnește în mențiunile arheologilor și în descrierile călătorilor. Apare un interes evident cum au apărut și evoluat aceste piese în timp, care au fost derivatele acestora (bănci, scaune lungi, cu și fără spetează ş.a.), care sunt particularitățile artistice ale acestui tip de mobilier. Articolul de față va încerca să răspundă la toate aceste întrebări, luând în considerație specificul zonal. Cercetările de teren, efectuate în toate regiunile Republicii Moldova, au permis depistarea unor lavițe care se întâlnesc în casele oamenilor, dar care practic au dispărut. Cu ajutorul celor interesați de trecutul etnografic și istoric al ținutului nostru, avem posibilitatea de a admira și cerceta, în cadrul mai multor muzee din țară, mai multe piese de mobilier recondiționate sau conservate, printre care sunt lavițele și derivatele acestora. Unele prezintă particularități artistice deosebite, care merită evidențiate și prezentate publicului larg. Locul amplasării lavițelor, în cămară sau casa mare, au determinat și au permis o clasificare după forma, funcția și valoarea lor artistică. Cercetarea de teren, pe întreg teritoriul Republicii Moldova (în mai mult de 70 de muzee și în gospodăriile sătești, câte 2, 3 localități din fiecare raion al republicii), raportată la datele istorice, cât și la literatura de specialitate, a permis o clasificare a lavițelor în evoluția lor istorică. Această clasificare ne permite să valorificăm și să promovăm patrimoniul nostru cultural.