În toamna anului 2017, specialiştii ANA au efectuat cercetări arheologice de salvare la un complex funerar identificat în intravilanul satului Lunga (r-nul Floreşti), localitatea aflându-se în bazinul hidrografic al râului Răut. Osemintele umane au fost descoperite în partea sud-vestică a satului, la cca 0,3 km sud de Aeroportul Internaţional Mărculeşti, în urma săpării unei gropi pentru un stâlp electric în curtea unui localnic. În procesul lucrărilor de excavaţie au fost distruse parţial membrele inferioare ale scheletului. Intervenţia arheologică de salvare a presupus trasarea unui sondaj alăturat gropii existente, în vederea documentării complexului funerar1. Conturul gropii mormântului (Fig. 1, 1, 2) a fost surprins la adâncimea de 0,6 m de la suprafaţa actuală de călcare. Umplutura complexului era formată din sol cenuşiu deschis în amestec cu argilă, din care provine un os de animal. Groapa era orientată pe axa N-S şi prezenta formă dreptunghiulară, în partea sa nordică colţurile fiind puternic rotunjite. Lăţimea gropii în partea ei nordică a fost stabilită cu exactitate, fiind de 0,55 m. Lungimea complexului a fost doar reconstituită, prezentând aproximativ 1,6 m, adâncimea mormântului de la nivelul depistării era de 0,6 m. Defunctul a fost depus în poziţie întinsă pe spate, orientat cu craniul spre N, cu braţul stâng întins de-a lungul corpului, iar cel drept aşezat sub bazin. Spre stânga de oasele bazinului s-a găsit un cuţit de fier, aflat în stare fragmentară. Cuţitul (Fig. 1, 3, 4) era prevăzut cu peduncul la mâner şi avea lama dreaptă, triunghiulară în secţiune, şi vârful ascuţit. La momentul descoperirii, pe suprafaţa lamei au fost observate urme clare ale unui înveliş de lemn (teacă?). Dimensiunile obiectului înregistrate in situ sunt: lungime – 21,5 cm, lăţimea maximă – 3 cm, lungimea pedunculului – 3,5 cm. Conform studiului antropologic realizat de dna dr. Angela Simalcsik, scheletul aparţine unui individ de sex masculin, cu vârsta biologică cuprinsă între 14-15 ani, tipul antropologic remarcându-se prin caractere mongoloide. Cu referire la încadrarea cultural-cronologică a complexului cercetat, menţionăm că nu dispunem de indicii suficiente în acest sens. Forma gropii, orientarea şi poziţia scheletului, cuţitul de fier şi elementele predominant mongoloide ale tipului antropologic ne permit însă să presupunem apartenenţa complexului cercetat la cultura sarmatică din sec. I-III p. Chr. Existenţa în acest spaţiu a unei necropole plane sarmatice ar putea fi confirmată sau infirmată doar prin cercetări ulterioare.1 Informaţia despre această descoperire arheologică întâmplătoare a fost transmisă instituţiei noastre de dl Nicolae Porubin, director al şcolii profesionale din oraşul FloreştifigureFig. 1. Lunga 2017. Mormânt de înhumaţie (1-2) şi cuţit de fi er (3-4).