Bazele Schiff sunt remarcate prin versatilitate și modalitatea de coordinare, generând compuși
coordinativi cu geometrie și arhitectură supramoleculară originale, astfel fiind utilizate pe larg în
calitate de agenţi de coordinaţie pentru metalele tranziţionale.
Rezultatul interacțiunii CoSO4∙7H2O cu baza Schiff 2,6-diacetilpiridină
bis(nicotinoilhidrazona) (H2L), utilizând metoda solvotermală, este polimerul coordinativ
bidimensional [Co(L)]n (Fig., a), care conține în rețeaua cristalină molecule de dmf și apă. Structura
determinată cu metoda difracției razelor X demonstrează că ligandul coordinează la metal în formă
cetonică (ν(C=O)=1669 cm-1), heptadentat (N5O2) și dublu deprotonat. Poliedrul de coordinare al
atomului de cobalt reprezintă o bipiramidă pentagonală cu simetria C2. Setul de atomi donori N3O2
constituie planul ecuatorial al bipiramidei, iar în poziţiile axiale coordinează atomii de azot
heterociclici terminali din fragmentele hidrazidice. Distanțele Co–N sunt în intervalul 2.196(4) –

Fig. Fragment al complexului polimeric simetric [Co(L)]n (a) și distribuirea golurilor calculate după
evacuarea moleculelor de solvenți (b)

2.219(3) Å, iar Co–O – 2.163(3) Å. Compusul {[Co(L)]n∙0.7dmf∙0.7H2O}n cristalizează în grupul
spaţial P21212 al singoniei ortorombice, având parametrii: a=9.4700(4)Å, b=12.2124(5) Å, c=10.2670(6)
Å, V=1187.40(10) Å3, Z=2. Evaluarea golurilor accesibile după îndepărtarea moleculelor de dmf și apă
din structura cristalină (Fig., b) a stabilit dimensiuni de 304,1 Å3 (25,6% din volumul total al celulei
elementare), datorită cărora polimerul ar putea fi utilizat la adsorbția unor molecule „oaspete”.