Cercetătorii problemei motivaţiei învăţării sunt unanimi în privinţa rolului determinant al motivaţiei pentru învăţare [1, 2, 3]. Paradigma de intervenţie educaţională asupra factorilor motivatori ai învăţării pe tot parcursul vieţii, din perspectiva articulării pe orizontală şi verticală a resurselor educaţionale se sprijină pe următoarele demersuri metodologice: 1. Succesul învăţării depinde, în mod esenţial, de factori ca excitabilitatea sau reacţia la stimuli (interesarea), intensitatea învăţării, disponibilitatea pentru învăţare, conştiinţa învăţării [3, p.150), voinţa de a învăţa, presiunea socială pentru învăţare, angajarea personală şi societală faţă de sarcinile sociale [1, p.417-418], interesele, atitudinile formabilului [2, p.112], contextul învăţării şi tehnologiile didactice. 2. Motivele nu se formează prin influenţă externă, în procesul educaţiei. În procesul educaţiei şi socializării, se formează doar „materialul de construcţie”, care ulterior este utilizat pentru motivarea unei sau altei acţiuni sau fapte. Sarcina pedagogiei rezidă în formarea intereselor, aptitudinilor, principiilor morale, valorilor şi autoaprecierii. Motivatorii şi sfera motivaţională a personalităţii sunt formaţiuni exterior determinate, iar motivele ca şi formaţiuni psihologice complexe trebuie să fie formate de subiect [4, p.89]. 3. Principalul element al activităţii şi procesului de învăţare pe tot parcursul vieţii este formabilul. Formatorul/profesorul şi mediul educaţional sunt factori ce facilitează formarea. 4. Modelele de învăţare pe tot parcursul vieţii sunt elaborate pornind de la abordarea comparativă a învăţării copilului şi adultului, pe baza caracteristicilor fizice, senzoriale, intelectuale şi afective ale adultului şi a principiilor fundamentale ale conceptului educaţie pe parcursul vieţii (Zmeiov, Dave, Kidd). Dezvoltarea andragogiei ca domeniu al ştiinţei şi disciplină de studiu are următoarele imperative: – Caracterul atributiv (obligatoriu, inerent) al învăţării adultului într-o lume în schimbare. – Pedagogizarea multor domenii profesionale, legată de nevoia oamenilor, întreprinderilor, instituţiilor de a-şi însuşi funcţii pedagogice. – Sporirea conştiinţei de sine a omului modern, creşterea tendinţei sale spre autoperfecţionare şi autorealizare. – Dezvoltarea spontană în societate a experienţei inovatoare de formare a adulţilor.Particularităţile metodologice ale modelului andragogic de învăţare sunt determinate de corelarea din perspectiva educaţiei permanente a dimensiunilor: – socială (aspectele economice, afective şi sociale ale vieţii de adult); – psohosociologică (perspectiva formativ-dezvoltativă a învăţării); – psihoandragogică (diferenţele psihopedagogice între copil şi adult). Astfel, abordarea andragogică a paradigmei de motivare a învăţării pe parcursul vieţii este determinată de imperative (premise): 1. Psihologice: motivele adulţilor de a învăţa: a) interesul şi creşterea profesională; b) dezvoltarea personală; c) adaptarea la schimbare. 2. Social-economice şi instituţionale: a) cadrul normativ în domeniul educaţiei adulţilor; b) statutul social al adultului; c) competitivitatea pe piaţa muncii.  3. Educaţionale – integrarea educaţiei pe orizontală şi pe verticală. În vederea elaborării paradigmei andragogice de motivare a învăţării pe tot parcursul vieţii, am pornit de la următorul reper: motivarea învăţării pe tot parcursul vieţii este procesual-situativă, este afectiv determinată de experienţele educaţionale precedente şi de temerile actuale, este stimulată de deschiderile, cerinţele sau nevoile social-profesionale şi se sprijină pe structurile afective, cognitive şi acţionale ale formabilului. Paradigma propusă se sprijină pe demersuri motivaţionale anticipative şi actuale, organizate la nivelul interferenţei sistemului şi procesului educaţional şi al sistemului socioeconomic. Corespondenţii acestor demersuri în teoriile motivaţiei sunt categoriile „motivaţie habituală” şi „motivaţia actuală” (Lowe).  Pentru valorificarea dimensiunii algoritmice a paradigmei, am relaţionat următoarele variabile: – Interesul – atitudine a adultului faţă de învăţare. – Motivele învăţării, percepute de adulţi la etapa diagnosticării psihoandragogice. – Contextul socioprofesional de stimulare a adulţilor pentru activitatea de învăţare. – Tehnologii didactice cu valenţe motivaţionale (programe educaţionale).