Realitatea economică, socială şi educaţională ne pun în sarcină necesitatea creşterii şi dezvoltării de antreprenori cu abilităţi caracteristice, precum: responsabilitate, spontaneitate, iniţiativă şi spirit managerial. Aceste obligaţii sunt esenţiale pentru profilul unui antreprenor, ele generând competenţe specifice în ceea ce priveşte identitatea şi implementarea unei strategii adecvate de eficienţă economică. Teoria antreprenoriatului a fost fundamentată de către Joseph Schempeter, Ludwig von Mises şi Friedrich Hayek, care prin activitatea de antreprenoriat au evidenţiat acele activităţi prin care ideile noi şi invenţiile s-au transformat în inovări de succes pe baza „distrugerii creative‖ prin intermediul pieţelor şi al industriilor care creează în permanentă produse şi servicii noi, precum şi noi modele de afaceri.  În general, antreprenorialul se referă la capacitatea unei persoane de a-şi pune în practică ideile.  Aceasta implică inovare, creativitate şi capacitatea de a planifica şi gestiona proiecte, realizarea unor obiective.  Dezvoltarea spiritului antreprenorial reprezintă un proces continuu, care acordă sprijin pentru orice persoană în viaţa cotidiană privată şi publică, sporeşte gradul de conştientizare al angajaţilor cu privire la contextul activităţilor lor şi sporeşte capacitatea acestora de a profita de oportunităţi. De asemenea, oferă o bază pentru antreprenorii care întreprind activităţi sociale şi dezvoltă antreprenoriatul social şi economia socială. Inovaţia, la rândul său, este considerată motorul principal al creşterii economice în economia globală de astăzi. Activitatea de inovare include activităţile cu caracter ştiinţific, tehnologic, organizaţional, financiar şi comercial, care participă la materializarea inovaţiilor şi implementarea acestora. Activităţile de inovare includ, de asemenea, şi cercetarea-dezvoltarea, care nu este legată direct de elaborarea unei inovaţii specifice, dar care urmăreşte acumularea unor noi cunoştinţe în diferite domenii, care vor fi necesare în proiectarea unor sisteme inovative moderne.  Prin introducerea în practică a inovaţiilor, se pot obţine produse cu caracteristici de calitate înaltă, produse noi mai eficiente şi mai pure ecologic, modele îmbunătăţite ale sistemului de management al afacerilor.  Pentru implementarea inovaţiilor în practică, este necesar de a dezvolta anumite capacităţi antreprenoriale specifice, competitive, profesionale.  Dezvoltarea acestor competenţe nu se poate realiza de la sine, ci are nevoie de un cadru adecvat de educaţie, care ar dezvolta spiritul antreprenorial şi inovaţional la tânăra generaţie.Dezvoltarea economiei inovaţionale poate fi asigurată de către antreprenoriatul inovaţional, care reprezintă companiilor ce dezvoltă afaceri de producere şi prestează servicii noi bazate pe rezultatele cercetării din ţară, orientate atât spre piaţa naţională, locală, cât şi spre export.  Cu regret, la moment, în statistica RM nu există informaţii complete despre activităţile inovaţionale ale întreprinderilor active, doar decât în diferite rapoarte şi strategii se confirmă că antreprenoriatul inovaţional în RM este slab dezvoltat, iar problema principală este evidenţiată ca lipsa de investiţii. În lucrarea dată, am vrea să schimbăm accentul de la finanţare la calitatea antreprenoriatului şi a antreprenorului contemporan, care are nevoie de o nouă educaţie – a spiritului antreprenorial şi inovaţional.  Pentru a dezvolta spiritul antreprenorial, este necesară dezvoltarea sistemul de educaţie antreprenorială, care nu trebuie de confundat cu studiile de specialitate, deoarece scopul acestui sistem trebuie să fie dezvoltarea creativităţii, inovării şi activităţile independente ale cetăţenilor. Programul de educaţie bazat pe dezvoltarea spiritului antreprenorial trebuie să includă câteva elemente de bază, cum ar fi:  – dezvoltarea acelor calităţi şi abilităţi personale, care ar forma baza spiritului şi comportamentul antreprenorial;  – sporirea gradului de cunoştinţe al tinerilor cu privire la dezvoltarea de activităţi independente şi ca posibile acţiuni de carieră;  – desfăşurarea activităţii şi proiecte antreprenoriale practice;  – asigurarea cu abilităţi specifice de afaceri şi cunoştinţe privind modul de a începe şi conduce cu succes o întreprindere. Dezvoltarea sistemului de educaţie antreprenorială în RM este necesar a fi organizată din şcoală şi să aibă o continuitate pe parcursul vieţii prin diferite programe, module, proiecte şi alte modalităţi.  La momentul actual în gimnazii şi licee sunt introduse cursuri opţionale, la care participă un număr redus de elevi, iar eficienţa lor nu este vizibilă.  Educaţia antreprenorială ca sistem ar oferi elevilor din şcoli instrumente pentru a gândi creativ, pentru a putea rezolva problemele în mod eficace, pentru a analiza o idee de afaceri în mod obiectiv, pentru a comunica, a stabili legături în mediul profesional, a conduce şi a evalua orice activitate sau proiect.  Cu alte cuvinte, dezvoltarea spiritului antreprenorial prin sistemul educaţional ar deveni o formă de dezvoltare a „alfabetismului antreprenorial şi economic‖ în general. În România Ministerul Educaţiei şi Cercetării a inclus în curriculumul naţional educaţia antreprenorială pentru toate nivelurile educaţionale din învăţământul preuniversitar.  Această acţiune corespunde întocmai recomandării Parlamentului European şi a Consiliului din 18 decembrie 2006, privind competenţele fundamentale pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii care identifică „spiritul de iniţiativă şi spiritul antreprenorial‖, drept una dintre cele opt componente fundamentale care trebuie incluse în toate etapele învăţământului şi al formării. În UE antreprenoriatul este inclus în programele şcolare naţionale pentru învăţământul profesional, în unele ţări acesta e obligatoriu. Pentru ca RM să devină o ţară competitivă pe arena internaţională, prin antreprenoriatul inovaţional, bazat pe spiritul antreprenorial de calitate, acesta din urmă trebuie să fie nucleul principal în sistemul educaţional, dar pentru aceasta trebuie de înfăptuit anumite acţiuni, cum ar fi:  – Consolidarea contextului de inovare între companii, sectorul educaţional şi cercetare. – Introducerea în şcoli ca disciplină obligatorie „Antreprenoriatul‖. – Deschiderea „Centrelor de instruire economică continuă‖. – Dezvoltarea orientării profesionale a elevilor pentru o mai bună integrare pe piaţa muncii.  – Încurajarea investiţiilor în cercetare, inovare şi antreprenoriat inovaţional, în sectorul public, privat şi prin economia socială. – Promovarea unei culturi antreprenoriale. – Dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii în domeniul antreprenoriatului inovaţional etc.  Rolul important al învăţământului în promovarea atitudinilor şi comportamentelor proprii spiritului antreprenorial începând din scoală este indiscutabil important atât pentru tânăra generaţie, cât şi pentru întreaga societate.  În concluzie am putea sublinia, că după cum a menţionat P.Drucker „întro societate antreprenorială indivizii sunt puşi în faţa unei mari provocări, o provocare pe care trebuie să o ia ca pe o oportunitate – nevoia de a învăţa şi reînvăţa în mod continuu".