Unitatea internă a spaţialităţii juridice se asigură prin faptul că într-un stat poate exista doar un singur sistem juridic, un sistem de drept unic. Unitatea spaţialităţii juridice e determinată de supremaţia Constituţiei. Supremaţia este calitatea specifică a Constituţiei, datorită căreia aceasta se situează în vârful piramidei instituţiilor politico-juridice dintr-o societate organizată în stat. Constituţia este şi sursa tuturor reglementărilor interne ale statului în domeniile: economic, politic, social şi juridic. Supremaţia Constituţiei nu este o categorie strict juridică, ci una politico-juridică, o noţiune complexă care cuprinde trăsături şi elemente politice şi juridice, situate pe o poziţie superioară, în întregul sistem de drept al ţării [1, p.90]. Din punct de vedere material, Constituţia este supremă în sistemul juridic al statului, deoarece: ― legitimează puterea, organizând şi orientând voinţele şi acţiunile individuale sau colective în crearea voinţei de stat; ― conferă guvernanţilor autoritate, îndreptând deciziile luate şi garantând aplicarea acestora; ― determină funcţiile şi atribuţiile ce revin autorităţilor publice; ― consacră drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, conduce şi dirijează raporturile dintre cetăţeni, dintre autorităţi, dintre autorităţile publice şi cetăţeni; ― indică sensul şi scopul activităţii statale, valorile politice, ideologice şi morale sub al căror semn este organizat şi funcţionează sistemul politic; ― reprezintă temeiul şi garanţia esenţială a ordinii de drept; ― este reperul necesar aprecierii validităţii tuturor actelor şi faptelor juridice etc. Toate elementele menţionate converg spre concluzia ce denotă supremaţia materială a Constituţiei, în sensul că ea este cea care stabileşte şi organizează competenţele [3, p.273]. La cele spuse, alăturăm şi remarca făcută de autorul rus I.D. Levin, care scria că unitatea puterii statale se manifestă prin faptul că: a) Competenţa cumulativă a organelor statului cuprinde toate atribuţiile necesare pentru realizarea funcţiilor statului; b) organele diferite, ce fac parte din acest sistem, nu pot prescrie unora şi aceloraşi subiecţi, în unele şi aceleaşi circumstanţe, reguli de comportamenent ce se exclud reciproc [5, p.64]. Cazurile de existenţă şi acţiune în limitele unuia şi aceluiaşi stat, a sistemelor de drept paralel (Quebec în Canada, Taiwan în China, Scoţia din Marea Britanie ş.a.) sunt excepţii de la regula generală. Ele sunt condiţionate de specificul dezvoltării istorice şi de structura de stat a diferitelor ţări şi doar confirma regula generală şi tendinţa de orientare internaţională pentru triumful tezei: ,,un stat – un singur sistem de drept”.Un alt factor obligatoriu, care asigură unitatea internă a spaţialităţii juridice, îl constituie unitatea reglementării normativ-juridice a problemelor economice. Nu e posibilă o spaţialitate juridică unitară fără o spaţialitate economică unitară. Constituţia Republicii Moldova (alin. (1) art.126) prevede expres: ,,Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietate privată şi pe proprietate publică, antrenate în concurenţă liberă”. Pentru constituirea unui spaţiu economic unitar, statul trebuie să asigure: a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în condiţiile legii; b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie; c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; d) stimularea cercetărilor ştiinţifice; e) explorarea raţională a pământului şi a resurselor naturale, în concordanţă cu interesele naţionale; f) refacerea şi protecţia mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic; g) sporirea numărului de locuri de muncă, crearea condiţiilor pentru creşterea calităţii vieţii; h) inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine (alin. (2) art. 126 al Constituţiei RM). Unitatea spaţiului economic al statului se asigură, de asemenea, prin sistemul financiar-creditar, sistemul fiscal, sistemul vamal etc. Constatăm cu regret faptul că, în condiţiile RM, din cauza separatismului din stânga Nistrului, impus de forţele proimperiale ruse nu există nici unitatea spaţiului politic, nici unitatea spaţiului economic. O problemă aparte şi extrem de controversată este şi problema unităţii ideologice a statului. Constituţia RM consfinţeşte principiul pluralismului politic (art.5). Pluralismul politic este un sistem politic în cadrul căruia puterea se exercită prin organizaţii social-politice şi alte formaţiuni obşteşti care cooperează şi se echilibrează unele pe atele, se realizează compromisurile politice. Pluralismul politic nu este, pur şi simplu, o pluralitate de grupuri organizate, ci o suveranitate divizată, admiţând principiul separării puterilor în stat [4, p.188]. E semnificativă şi prevederea alin. (2) art. 5 al Constituţiei noastre: ,,Nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului”. Această prevedere constituţională are menirea de a garanta democraţia. Interzicerea instituirii unei ideologii ca ideologie oficială a statului e chemată de a garanta suplimentar realizarea principiului pluralismului politic şi ideologic.Instituirea unei ideologii unice şi oficiale a statului poate degenera foarte uşor la instituirea unui regim dictatorial sau totalitar. ,,Este ştiut, de exemplu, faptul că în condiţiile regimului totalitar «conştiinţa juridică a întregului popor» se folosea pentru justificarea samovolniciei şi a violării dreptului. Ca urmare, conştiinţa juridică se forma cu ajutorul măsurilor de constrângere. Aceasta era şi firesc, deoarece nu se admitea interpretarea dreptului, realităţii juridice în ansamblu în dauna «adevărului absolut» promovat de «forţa conducătoare şi îndrumătoare» [2, p.81]. Vorbind de unitatea ideologică a statului nu avem în vedere negarea pluralismului politic. Se consideră un lucru firesc ca oricărui cetăţean să-i fie garantată libertatea gândirii, a opiniei şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil. Acestea însă nu pot fi absolutizate. Nu întâmplător Constituţia stabileşte, de asemenea, că ,,sunt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statutului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional” (alin. (9) art.32 al Constituţiei RM).