Modul în care ne prezentăm într-un grup contează foarte mult pentru in­dividualitatea umană. Oamenii înșiși se comportă într-un anumit fel la nivel individual, dar în cadrul unui grup sunt influențați adesea de o al­tă dinamică, deseori reacționând în fucnție de împreujurări și de aș­tep­tările pe care le au ceilalți de la noi.Scopul acestei cercetări este de a determina relația dintre stima de si­ne și dezirabilitatea socială, și diferențele de manifestare ale acestor două variabile la studenți în funcție de facultatea la care studiază.Ipotezele propuse sunt: 1. Considerăm că există diferențe în ma­ni­fes­tarea stima de sine și dezirabilitatea socială la student, în funcție de fa­cultatea la care studiază. 2. Considerăm că există o relație între stimă de sine și dezirabilitatea socială la studenți. Stima de sine este un con­cept foarte larg, analizat și familiarizat de mu­lți autori.Este ceea ce ne veghează individulitatea de la bun început. În for­ma­rea stimei de sine exi­stă patru surse de judecăți sem­ni­fi­ca­ti­­ve, unde putem vorbi despre: pă­rinții, profesorii, colegii de cla­să/­șco­a­lă, prie­tenii apropiați. În mo­me­ntul în care aceste surse funcționează îm­­preună permit plenititudinea și soliditatea stimei de sine.În viziunea lui F. Lelord și C. André (2003), pilonii stimei se sine su­­­nt: încrederea în sine, concepția despre sine, iubirea de sine [3]. Iubirea de sine este elementul cel mai important al sti­mei de sine, ca­re este constituentul cel mai profund și cel mai intim al individului. Iubirea de sine în mare parte depinde foarte mult de me­di­ul în care ne-am dezvoltat, de dragostea pe care a împărtășit familia noa­stră pe când eram copii mici și sfera afectivă care contribuie la dez­vol­tarea personalității. Concepția despre sine este al doilea stâlp al sti­mei de si­ne și se referă la părerea pe care o avem despre noi, fondată sau nu, des­pre calitățile și defectele noastre. Încrederea în sine este al trei­lea pilon al stimei de sine și se aplică în special la actele noastre, ca­re pro­vi­ne din modul de educație care ne-a fost dat în familie sau la școală. Se transmite prin exemplu și conversație, nu servește la nimic să în­cu­rajăm copilul să-și accepte eșecurile, dacă tu însuți nu procedezi as­tfel. Copiii judecă convingerile adulților după fapte și mai puțin după sfa­turi [1]. Conceptul de dezirabilitate socială a fost introdus de Dou­g­l­as, Crowne și Marlone în 1960, descriindu-l ca nevoia subiecţilor de a ob­ţine aprobarea prin acordarea de răspunsuri într-o manieră acceptată şi potrivită din punct de vedere cultural [2]. Inițial acest fenomen social in­cludea managementul impresiilor și amăgirea de sine, fiind com­ple­ta­te una pe alta, după care survine și cea de-a treia componentă fiind „uti­litatea socială”. Dacă este să ne referim la managamentul im­pre­si­­ilor, acest fenomen abordează aspectul conștient al individului, efor­tul intenționat pe care îl depune omul pentru a-și controla prezentarea de sine și a felului în care alții îl privesc. Cea de-a doua „amă­girea de sine” ține necontenit de aspectul inconștient al fe­no­me­nu­lui com­po­nen­tă de dezirabilitate socială, și este specific pentru fiecare in­di­vid în pa­r­­te, având la fel o mare importanță ca în cazul ma­na­ge­me­n­tu­lui im­pre­­siilor. Cea din urmă componentă a fenomenului de de­zi­ra­bi­li­tate so­ci­ală „utilitatea socială” are drept scop utilitatea umană de a fi util în ca­drul un­ui grup, a societății din care facem parte, valoarea pe ca­re o posedă în vederea celorlalți [2].Metodologia cercetării a inclus următoarele tipuri de metode: a) teo­re­­­tice: analiza literaturii de specialitate, sinteza; b) empirice: ches­tio­­na­rul stimei de sine (autodepreciere, stima de sine, infatuare după T. Con­s­tantin (45 de itemi) chestionarul dezirabilității sociale după T.Con­stantin (45 de itemi). Chestionarele au fost aplicate asupra unui eșa­n­­tion cuprins de 75 de subiecți anul I, Facultatea Psihologie, Științe ale Edu­cației, Sociologie și Asistență Socială și Facultatea de Drept.În urma analizei statistico-matematice a datelor obținute, ipoteza 1 a cercetării potrivit căreia există diferențe în manifestarea stimei de si­ne și dezirabilitatea socială la studenți, în funcție de facultatea la care stu­­dia­ză, a fost confirmată: pentru r = 0,297, p = 0,010 (stima de sine și uti­litatea socială) și pentru r = 0,038, p = 0,010 (infatuare și uti­li­tate so­cială). Ipoteza a 2-a a cercetării, precum că există o relație între stima de sine si dezirabilitatea socială la student, în funcție de fa­cul­­tatea la ca­re studiază, este parțial confirmată prin Testul t-Student, ob­ținând ur­mă­toarele rezultate semnificative: t = 2,64, p = 0,011 la sca­la de in­fa­tu­a­re și t = 2,360, p = 0,023 pentru scala de utilitate socială.Cercetarea în sine abordează fenomenul de dezirabilitate socială ce are un impact foarte major în dezvoltarea umană atât pe plan personal, cât și pe plan profesional, în raport cu percepția noastră față de sine în­suși și grupului de apartenență din care facem parte.