Anii 1981-1989 semnifică pentru România o eră întunecată și marcată de un cotidian întunecos, friguros, plin de lipsuri și mai ales de frică. Dorința lui Ceaușescu de a achita datoriile ce depășeau 11 mi­liar­de de dolari într-un termen record a dus la o serie de măsuri absurde. În fața acestor realități, cetățenii de rând pentru a rezista și critica regimul, au recurs la ... bancuri. Era instrumentul perfect pentru absurditatea „Epocii de Aur” – denumirea dată de propagandă acestei perioade.Ziaristul britanic, Ben Lewiss, un mare admirator al umorului politic din epoca Războiului rece susține că „bancurile au fost jazz-ul Europei de Est” și că anume bancurile reușeau să-i țină pe oameni împreună. „Comunismul este unicul sistem politic care a produs propriul tip de umor”, a subliniat Lewis. Pentru el, bancul preferat din perioada pe care o prezentăm este:-       Ce este mai rece decât apa rece?-       Apa fierbinte!Bancul este o aluzie la desele întreruperi de apă caldă, dar și la regimul de restricționare al acesteia, apa caldă era efectiv distribuită doar câte două ore pe zi. Lewis a descris acest banc ca: „bancul meu comunist preferat: simplu, frumos și adevărat ca un haiku japonez.”Însuși liderul comunist îndemna la utilizarea umorului, într-un discurs publicat în revista de satiră și umor „Urzica” din februarie 1979, Nicolae Ceaușescu afirmă următoarele: Faceți din arta voastră un instrument de perfecționare continuă a societății și a omului, de afirmare a dreptății și echității sociale, a modului de muncă și viață socialistă și comunistă! Umorul pentru regim era, așadar, un instrument coercitiv, de „îndreptare” a societății și a regimului în sine.Bancul politic a fost cea mai expresivă formă a umorului din perioada respectivă. A fost îndelung apreciat și utilizat din mai multe motive: era un „fruct interzis”, iar asta îi creștea savoarea, deoarece era nevoie de curaj pentru a-l spune și mai ales o cale de critică anonimă.O statistică efectuată de către Călin Bogdan Ștefănescu pentru ban­cu­rile din perioada anilor 1979-1989 a relevat faptul că 30,42% erau despre nivelul de trai, 13,23% despre cultul personalității iar 12,19% despre opoziția față de regim.O ghicitoare plină de ironie și umor descrie faimoasa „Epocă de Aur” în următorul fel:A început de ieri să cadă/ Câte-un cetățean pe stradă/ A mânca n-are făină/ A citi n-are lumină/ A pleca n-are benzină/ Ghici, ghicitoarea mea în ce „iepocă” era?Cele mai multe bancuri erau îndreptate spre critica incompetenței și incapacității de conducere a lui Nicolae și Elena Ceaușescu, care duceau la restricții absurde de genul celor două ore de televiziune pe zi. Apar, așadar, bancuri care vin să reflecte ura și dorința românilor de a scăpa de ei pe orice cale. Unul dintre cele mai cunoscute este următorul:La al XIII-lea Congres al Partidului, unul din sală adoarme în scaunul său comod. Deodată, apare un şobolan în sală. Femeile sar de pe scaune, iar bărbaţii sar în urmărirea „fiarei”: – Omorâţi-l, puneţi mâna pe el, călcaţi-l în picioare! – striga lumea în sală. Omul nostru se trezeşte şi, buimac, strigă şi el: – Şi pe ea, şi pe ea!Un alt banc reflecta incompetența acestora de a conduce, dar și de lipsa de experiență în domeniile pe care și le aleseseră – Nicolae Ceau­șescu fiind în politică, iar Elena în știință, „savant de renume mondial”:Ceaușescu o întreabă pe Leana:– Leano, care e legea gravitatiei? Când am dat-o?– Ce mă întrebi pe mine? Tu ești cu legili, eu îs om de știință!Un alt banc, cules pe la începutul „Epocii de Aur” relevă nostalgia românilor față de perioada de dinainte, cea a anilor ’70, în care exista o anumită diversitate în magazine.Ce-a fost înainte: ou sau găina? Mai înainte au fost de toate. (Cules pe 12 noiembrie 1979). Vaclav Havel, disident anticomunist și Președinte al Cehoslovaciei afirma într-un interviu că umorul politic comunist devenise metoda convențională de a dezavua minciuna în care se trăia păstrând în același timp aparența calamității. Umorul a fost echivalent cu ideea de libertate pentru români, a fost spațiul în care regimul nu și-a putut impune supremația. Drd. Gabriel Preda, de la Galați, susține că studiul umorului în comunism se poate reduce la trei sintagme: supraviețuire prin umor; rezistență prin ironie; opoziție față de absurd.