În sol, microelementele se afl ă sub forme de compuşi complecşi şi slab disponibili pentru plante. Formele microelementelor care poate fi uşor mobilizate în mediul din sol şi preluate de rădăcinile plantelor constituie forma biologic disponibilă. Biodisponibilitatea reprezintă gradul în care un compus chimic poate fi absorbit de un organism viu şi poate ajunge în circulaţia sistemică. Principalii parametri ai solului care pot infl uenţa transferul microelementelor din sol în plante sunt: pH-ul extractului apos, conţinutul de materie organică, potenţialul de oxido-reducere al extractului de sol, capacitatea de schimb cationic şi coefi cientul de repartiţie între sol şi extract de sol pentru microelementele studiate. Stabilitatea plantelor la concentraţii înalte de cupru şi posibilitatea lor de a acumula aceste concentraţii maximale pot conduc la fenomene nedorite, dăunătoare mediului înconjurător. Pornind de la faptul că atât excesul, cât şi defi citul cuprului în plante are importanţă însemnată pentru culturile agricole, s-a calculat coefi cientul de absorbţie biologică (CAB) după Pereliman (1972). CAB reprezintă raportul dintre conţinutul de cupru în plante şi conţinutul total din sol. Acest coefi cient caracterizează posibilitatea plantelor de a concentra elementul în orizonturile humifere de sol. Cu cât acest coefi cient este mai mare, cu atât mai puternică este acumularea elementului în aceste orizonturi. Concentraţia înaltă a cuprului în frunzele de viţă-de-vie pe versantul cu soluri cenuşii erodate este cauzată de absorbţia foliară în timpul stropitului cu soluţie de sulfat de cupru. CAB a cuprului la frunzele de viţă-de-vie pe sol cenuşiu neerodat este 24, slab erodat – 22, moderat erodat – 21, puternic erodat – 19. CAB loază: 1,9 – 1,2 – 1,1 – 0,9; CAB ciorchini: 0,9 – 1,7 – 2,4 – 3,3; CAB boabe: 0,3 – 0,4 – 0,5 – 0,8, corespunzător gradului de erodare. Înţelenirea solurilor erodate a stimulat procesul de geneză a solului şi a îmbunătăţit unele proprietăţi fi zico-chimice: a majorat cantitatea de humus de 2 ori în solurile catenei cu soluri erodate înţelenite, în comparaţie cu solurile catenelor cu viţă-de-vie şi la arabil. În vegetaţia ierboasă a catenei înţelenite, CAB a cuprului a constituit 0,6 pe solul neerodat, slab erodat şi moderat erodat; 0,4 – pe sol puternic erodat. Pe catena cu soluri erodate arabile, CAB a cuprului în plantele de orz a constituit, corespunzător gradului de erodare, de la neerodat la puternic erodat: 0,9 – 0,8 – 0,7 – 0,6. Conform gradaţiilor, CAB a cuprului la frunzele viţei-de-vie aparţine grupei de absorbţie intensivă (CAB = 3-30), CAB a cuprului la loază, ciorchini şi boabe – grupa de absorbţie medie (CAB = 0,3-3,0). Absorbţie puternică (CAB >30),a cuprului la plante pe solurile erodate a catenei cu viţă-de-vie, înţelenire şi la arabil nu s-a depistat. CAB a cuprului la lucernă pe solurile cumulice a constituit 0,5 la catena cu viţă-de-vie şi 0,6 la arabil. În solurile cumulice ale catenei cu soluri cenuşii erodate înţelenite 20 de ani, CAB a cuprului la lucernă a constituit 2,3. Intensitatea circuitului biologic al elementelor cu absorbţie puternică de către plante poate fi semnifi cativă, iar migraţia biogenă se poate manifesta ca factor principal al migraţiei poluanţilor în landşafturi. Intensitatea circuitului biologic al elementelor chimice cu absorbţie medie şi slabă va fi neînsemnată, iar migraţia biogenă în landşafturi nu poate avea proporţii mari. Factorii care infl uenţează coefi cientul de absorbţie la plante variază in limite destul de mari, explicabil având în vedere multitudinea de parametri pe care îi integrează, începând cu procesele chimice, fi zice, biologice, hidrologice în sol şi cele fi ziologice din plante, care prezintă o largă variabilitate individuală şi terminând cu infl uenţele factorilor externi cum ar fi clima şi practicile agricole umane. Trebuie de asemenea să se ţină cont de competiţia între ionii prezenţi în sol (Ehlken, 2002). În consecinţă, este evident că aceşti factori de transfer, exprimaţi prin CAB a diferitor elemente de plante, descriu situaţii strict locale şi trebuie determinaţi şi interpretaţi pentru fi ecare caz în parte, fi ind indicatori specifi ci locali în baza cărora se poate aprecia potenţialul real de poluare a solului în relaţie cu plantele şi cu lanţul trofi c.