Prezentul demers constă în confirmarea sau contestarea ideii că anumite cuvinte-cheie esențiale din poemul „Luceafărul” pot fi citite ca un text liniar, ele mai fiind și generatoare de importante relații hipertextuale (în afara textului). Referindu-ne la lexicul modern computerizat, aceste cuvinte ale idiolectului pot fi considerate ca un fel de elemente-navigatori în respectivul spațiu hipertextual. Din acest punct de vedere, revenind la poemul „Luceafărul”, traducătorul trebuie să pornească din capul locului de pe poziţii hermeneutice, adică să înţeleagă că are în faţă o lucrare codificată. Materialul empiric de analiză e reprezentat din fragmente de text ale poemului „Luceafărul”, ele reflectând calea auctorială de căutare a celui mai precis, complet, clar și expresiv semn lexical pentru transmiterea ideii sau stării de spirit a idiolectului în traducere.