Istoria femeii în ipostazele sale definitorii, a universului feminin românesc, implicit medieval, este o temă demnă de interes. Ipostaze ale prezenţei feminine, într-o lume a bărbaţilor, ni le punctează şi textul narativ, în particular, cronicile, care, relecturate, oferă noi posibilităţi de interpretare. O lume a trecutului, cu patimi şi resentimente, ambiţii şi temperamente comportamentale – o realitate vie, parte a devenirii noastre, care transmite, în timp, valori, atitudini, modele. Tiparul feminin care transpare din aceste pagini este unul impregnat de însemnul timpului când au fost scrise, de ochiul valorizator al cronicarului-scriitor, care a privit şi a văzut/închipuit, pentru că orice epocă/societate îşi construieşte propria efigie.