Cercetările au fost efectuate în perioada primăvară-toamnă pe parcursul anilor 20112012 în diverse tipuri de biotopuri din raza mun. Chișinău. În rezultatul capturărilor cu capcane pocnitoare s-a colectat 846 de mamifere mici, dintre care: 4 specii de soricide (sorex araneus, s.minutus, Crocidura leucodon și C. suaveolens) și 9 specii de rozătoare (apodemus flavicollis, a. uralensis, a. agrarius, a. sylvaticus, microtus sp., Clethrionomys glareolus, mus spicilegu, m. musculus și Cricetulus migratorius). În urma studiului distribuției biotopice s-a constatat că coeficientul de capturare a rozătoarelor mici în biotopurile palustre, livezi/grădini neprelucrate și în păduri a fost la același nivel și, totodată, cel mai ridicat – a câte 23,0%, datorită condițiilor trofice, de reproducere și de adăpost favorabile. În perdele forestiere și la liziera pădurii coeficientul de capturare a rozătoarelor mici constituie 13,3% și, respectiv 12,1%. În perioada de studiu cel mai jos coeficient de capturare a rozătoarelor mici  a  fost semnalat în culturile de cereale (5,1%), datorită, probabil, efectuării lucrărilor agrotehnice. Pe parcursul anului 2011 în ecosistemele mun. Chișinău s-au identificat 8 specii de rozătoare mici: Apodemus flavicollis, a. uralensis, a. agrarius, a. sylvaticus microtus sp., Clethrionomys glareolus, mus spicilegus și m. musculus. Coeficientul mediu  de capturare a rozătoarelor mici a constituit 21,9%. La liziera pădurii cele mai abundente specii au fost semnalate A. flavicollis (36,5%)  și a. agrarius (32,9%). Speciilor a. uralensis și microtus sp. le revine o pondere mai mică din numărul specimenelor total capturați – 3,5% și 1,2%, respectiv. Speciile genului mus lipsesc în biotopul dat. În perdeaua forestieră specia dominantă s-a dovedit a fi a. sylvaticus cu 40,8%, urmată de specia a. agrarius cu 22,2%. Aceeași pondere (a câte 11,1%) de abundență dețin speciile A. flavicollis, A. uralensis și m. spicilegus. Cea mai joasă abundență a fost semnalată la  specia microtus sp. cu 3,7%, iar speciile m. musculus și C. glareolus nu au fost identificate în biotopul respectiv. În pădurea umedă specia dominantă a fost C. glareolus  cu 48,0%, urmată de  a. sylvaticus (24,0%) și  A. flavicollis (20,0%), pe când a. uralensis a  avut o abundență de  doar 4,0%. Speciile din genul mus și microtus nu au fost identificate în biotopul menționat în perioada respectivă. Specia a. sylvaticus a fost evidențiată în biotopurile palustre cu o pondere de 43,2%, dar microtus sp. doar cu 2,7%. În biotopul dat nu au  fost determinate speciile a. sylvaticus și m. spicilegus. În pârloagă speciile dominante au fost microtus sp. și a. sylvaticus înregistrând aceiași pondere – a câte 29,6%, urmate de a. uralensis (25,9%) și a. agrarius (11,1%).  Specia m. musculus s-a dovedit a fi întâlnită doar în 3,7%, din numărul total de indivizi. În livadă au fost capturate și identificate 4 specii de rozătoare. Specia dominantă a fost a. sylvaticus cu o abundență de 50,0%, urmată de microtus sp. – 31,3% și a. agrarius – 12,5%. Pe când A. flavicollis a constituit doar 6,3% din totalul indivizilor prezenți în acest biotop. În vițade-vie la specia a. agrarius s-a înregistrat ce-a mai mare abundență, constituind 56,5%.  Speciile A. flavicollis și a. sylvaticus au o pondere de 26,1% și 13,0%, respectiv. Cu cea mai mică abundență a fost semnala microtus sp.– 4,4%. Indicele de diversitate Shannon este cel mai mare, și practic la același nivel, la liziera pădurii (0,682), în biotopurile palustre (0,676) și pârloagă (0,624), iar cel mai mic fiind în livadă (0,497) și vița-de-vie (0,467). În 2012 lucrări de capturare a rozătoarelor mici au fost efectuate în diverse ecosisteme, fiind determinate 9 specii de rozătoare mici: Apodemus flavicollis, a. uralensis, a. agrarius, a. sylvaticus microtus sp., Clethrionomys glareolus, mus spicilegu, m. musculus și Cricetulus migratorius. Specia a. uralensis a fost semnalată în toate biotopurile cercetate cu diferit grad de abundență. Coeficientul de capturare a rozătoarelor mici în perioada menționată a constituit în medie 19,2%. Cel mai bogat biotop prin diversitatea specifică a rozătoarelor mici este perdeaua forestieră cu valoarea indicelui Shannon de 1,727, fiind determinate 7 specii din cele 9 capturate în perioada menționată. În biotopul respectiv specia dominantă s-a constatat a fi a. uralensis cu 37,0%, urmat de C. glareolus – 18,5%. Speciile a. sylvaticus, a. agrarius și m. spicilegus au avut același indice de abundență – a câte 11,1%. Cea mai mică abundență a fost semnalată la specia A. flavicollis, constituind doar 7,4%. Biotopul umed se caracterizează prin prezența a 6 specii de rozătoare mici. Specia dominantă fiind a. sylvaticus – 33,3%, urmat de a. uralensis -  31,4%. Cel mai mic indice de abundență a fost înregistrat la speciile m. spicilegus (8,7%), C. glareolus (6,8%), a. agrarius (5,9%) și microtus sp. (2,0%). În biotopul respectiv indicele al biodiversitate Shannon a fost de 1,483. În biotopurile de pădure au fost capturate și identificate 5 specii de rozătoare. Speciile predominante sunt apodemus sylvaticus (51,0%) și A. flavicollis (24,5%). Un indice relativ mai mic de abundență le revine speciilor a. uralensis (10,2%), Clethrionomys glareolus (8,2%) și a. agrarius (6,13%). Indicele biodiversității Shannon a constitui 1,29, fiind un indice mediu. Din ecosistemele de agrocenoză în livada neprelucrată și în viță-de-vie a fost înregistrată ce-a mai bogată faună a câte 6 specii. În livada neprelucrată predominanța speciei îi aparține lui a. uralensis constituind 56,0%.  Specia a. agrarius are o pondere  de 20,0%, a. sylvaticus și C. glareolus –  a câte 8%, A. flavicollis și  microtus sp. doar cu 4,0% fiecare. Indicele de diversitate Shannon este de 1,308. Pe când în viță-de-vie speciile dominante au fost a. sylvaticus și a. uralensis cu  aceiași pondere a câte 34,8%, urmat de microtus sp. – 13,0%, mus spicilegus – 8,7% și cea mai joasă abundență o constituie a. agrarius – 4,4%. Doar în biotopul menționat a  fost semnalată specia Cricetulus migratorius cu o abundență de 4,4%, întâlnită destul de rar în ultimii ani. Indicele de biodiversitate Shannon este de 1,366. În pajiști au fost capturate și determinate 4 specii de rozătoare. Specia predominantă  este a. sylvaticus cu o pondere de 65,4%, iar microtus sp. îi  revine doar 19,2% din numărul total de specii determinate. O abundență mai mică,  dar cu aceiași pondere se atribuie speciilor a. uralensis și m. spicilegus – a câte 7,7%. Indicele biodiversității Shannon fiind de 0,989. Capturările efectuate în pârloaga au semnalat cel mai mic indice al biodiversității – 0,729 cu 3 specii determinate.Din numărul total de specii determinate predominanța îi aparține lui a. sylvaticus cu o pondere de 68,8%, a. uralensis îi revine 18,8% și microtus sp. – 6,3%. Așadar, cele mai favorabile biotopuri pentru micromamifere în zona urbană sunt: forestiere, palustre, liziera pădurii și livezile, iar agrocenozele cu culturi de cereale sunt cele mai sărace din punct de vedere faunistic. Speciile dominante în majoritatea biotopurilor sunt apodemus sylvaticus, a. uralensis, în păduri - A. flavicollis, în agrocenoze –  mus spicilegus și microtus sp. Studiul a fost efectuat în cadrul proiectelor aplicativ 11.817.08.16A, fundamental 11.817.08.14F și pentru tineri cercetători 12.819.18.06A realizate la Institutul de Zoologie al AȘM.