Articolul prezintă rezultatele unui studiu asupra capacității copiilor de vârstă preșcolară superioară, în număr de 46 de subiecți, cu tulburări severe de vorbire de a evalua starea emoțională. Rezultatele studiului au arătat o capacitate stabilă de a recunoaște și de a numi stări emoționale pronunțate, puternice, în timp ce există dificultăți semnificative în evaluarea emoțiilor de frică și rușine. Descrierea fricii de către copiii din lotul de studiu nu a avut o conotație verbală negativă, ci reflectă o neînțelegere a emoției și neutralizează sensul acesteia. Emoția rușinii, după cum s-a dovedit, este de neînțeles pentru copii. Subiecților le-a fost greu să caracterizeze emoția, nu i-au înțeles sensul, nu și-au dat seama în ce situații este posibilă manifestarea ei. Incapacitatea de a recunoaște anumite emoții afectează un aspect important al propriei înțelegeri a emoțiilor și a stării emoționale. Rezultatele unui studiu privind anxietatea la preșcolari cu tulburări severe de vorbire arată o predominanță semnificativă a nivelului mediu, care diferă în general de studiile efectuate în rândul preșcolarilor în curs de dezvoltare normală. Absența aproape completă a comentariului concentrează atenția asupra problemei înțelegerii și semnificației semantice a emoțiilor în sistemul componentei semantice a limbajului. Determinarea nivelului de dezvoltare a componentei semantice a abilității limbajului în grupul de preșcolari studiat arată încălcări grave ale laturii semantice a vorbirii. Analiza corelației arată o relație strânsă pozitivă între stările și abilitățile studiate: cu cât componenta semantică a limbajului este mai puțin dezvoltată, cu atât este mai dificil pentru copii să descrie starea emoțională și să o identifice. Astfel, dezvoltarea sferei emoționale a unui copil cu tulburări de vorbire ar trebui să fie strâns legată de dezvoltarea componentei semantice a abilității limbajului.

The article presents the results of a study of the ability of children of senior preschool age, in the amount of 46 subjects, with severe speech disorders to assess the emotional state. The results of the study showed a stable ability to recognize and name pronounced, strong emotional states, while there are significant difficulties in assessing the emotions of fear and shame. The description of fear by the children of the study group did not have a negative verbal connotation, rather it reflects a misunderstanding of the emotion and neutralizes its meaning. The emotion of shame, as it turned out, is incomprehensible to children at all. The subjects found it difficult to characterize the emotion, did not understand its meaning, did not realize in what situations its manifestation is possible. Determining the level of development of the semantic component of language ability in the group of preschoolers under study shows gross violations of the semantic side of speech. Thus, the development of the emotional sphere of a child with speech disorders should be closely related to the development of the semantic component of language ability.