Scopul lucrării constă în analiza jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, ce conține elemente care contribuie la protejarea dreptului omului şi care este la fel de importantă ca şi înțelegerea procesului și a mecanismelor interpretative utilizate, necesare pentru implementarea corectă a acestora la nivel național, instanțele naționale deţinând un rol important în interpretarea Convenției Europene pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prin cazurile care sunt aduse în fața lor, în lumina principiului subsidiarității. Curtea procedează adesea la o analiză comparativă pentru a susține argumentele sale în interpretarea Convenției. În unele cazuri, această metodă poate duce la stabilirea unui consens european sau a unui standard european comun. Cu toate acestea, textul Convenției nu prevede nici definiția, nici criteriile de utilizare a acesteia. Acest aspect a fost dezvoltat cu ajutorul jurisprudenței și poate fi definit doar ca urmare a unei analize a cazurilor în care a fost utilizat.

The purpose of the paper is to analyze the jurisprudence of the European Court of Human Rights, which contains elements that contribute to the protection of human rights and which is as important as understanding the process and interpretive mechanisms used, necessary for their correct implementation at national level, national courts holding an important role in the interpretation of the European Convention on Human Rights, through the cases that are brought before them, in the light of the principle of subsidiarity. The Court often conducts a comparative analysis to support its arguments in interpreting the Convention. In some cases, this method may lead to the establishment of a European consensus or a common European standard. However, the text of the Convention provides neither the definition nor the criteria for its use. This aspect has been developed with the help of case law and can only be defined as a result of an analysis of the cases in which it was used.