Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
375 62 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-06-14 15:54 |
SM ISO690:2012 COJOCARU, Aurelia. Stimularea motivaţiei de învăţare a elevilor mici în contextul instruirii interactive. In: Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Studii Europene din Moldova, 2023, pp. 149-162. ISSN 2435-1114. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Studii Europene din Moldova | ||||||
/ 2023 / ISSN 2435-1114 | ||||||
|
||||||
Pag. 149-162 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Paradigma educaţională postmodernă, induce o nouă viziune asupra elevului. În a doua jumătate a secolului XX, în urma cercetărilor în domeniul psihologiei personalităţii, psihologiei cognitive, sociologiei, pedagogiei are loc recunoaşterea: 1.potenţialului de auto-edificare a elevului;2.importanţei experienţei subiective a fiecărui elev în procesul de asimilare a noilorcunoştinţe şi formarea noilor competenţe; 3.impactului respectării demnităţii umane a oricărui individ în procesul educaţionalpentru formarea unei personalităţi sănătoase fizic, moral, psihic. Această perspectivă solicită revizuirea fundamentelor şi procesului educaţional propriu-zis. Se impune: •corelarea dintre dimensiunea morală – ştiinţifică – tehnologică – estetică – psihofizică- socială a dezvoltării personalităţii în orice moment al evoluţiei sale în cadrul procesului de învățământ; •valorificarea integrală a tuturor resurselor de care dispune elevul în organizareaprocesului de predare-învăţare-evaluare; •deschiderea timpului pedagogic al educaţiei/instruirii a cărui resurse de (auto)perfecționare trebuie distribuite din perspectiva valorificării lor integrale nu numai în cadrul şcolii, ci pe tot parcursul existenţei umane. În acest context, elevul, fiind figura centrală a procesului educaţional, obţine un nou statut. În opinia lui I. Neacşu, elevul reprezintă, alături de profesor, unul dintre „agenţii acţiunii educaţionale”. „Elevul poate fi definit în termenii unui concept pedagogic operaţional, identificabil la nivelul structurii de funcţionare a educaţiei, care vizează în mod direct activitatea de instruire realizabilă în contextul procesului de învățământ. În această perspectivă largă, elevul poate fi analizat la nivelul Teoriei generale a educaţiei sau Fundamentelor pedagogiei (ca exemplu particular de obiect al educaţiei, de agent sau actor cu resurse potenţiale de subiect al educaţiei) şi în mod special în cadrul Teoriei generale a instruirii sau al Didacticii generale ca exponent referenţial al corelaţiei funcţionale dintre educator şi educat, dintre instruire şi învăţare, angajat ca subiect epistemic, capabil la un moment dat să atingă nivelul cel mai înalt al educaţiei - autoeducaţiei (moment care marchează transformarea sa din obiect în subiect al propriei sale formări-dezvoltări, respectiv autoformări-autodezvoltări Inspirat de abordările sociocognitive ale învățării, Rolland Viau propune un model al motivaţiei în context şcolar. Potrivit lui Viau, „motivaţia în context şcolar este o stare dinamică ce îşi are originea în percepţiile elevului asupra lui însuşi şi asupra mediului, care îl incită să aleagă oactivitate, să se angajeze şi să persevereze în îndeplinirea acesteia pentru atingerea unui scop”.Definiţia evidenţiază trei aspecte ale motivaţiei, şi anume: motivaţia este un fenomen dinamic, care se schimbă constant; motivaţia presupune interacţiunea dintre percepţiile elevului, comportamentele acestuia şi mediu; motivaţia presupune atingerea unui scop. Conduita copilului de vârstă școlară mică se completează cu o notă de organizare şi planificare. Multe din comportamentele copilului încep să se deruleze sub cerinţa „trebuie”, „este necesar”, „nu trebuie”. Până a deveni şcolar, activitatea copilului este subordonată dorinţei de a face doar ceea ce-i provoacă plăcere. La şcoală, însă, copilul trebuie să sacrifice, să renunţe la diverse tentaţii, interese în favoarea învăţării. În aşa fel, se exersează caracterul conştient, voluntar al conduitei, se formează priceperi, deprinderi, care vor fi efective numai prin implicarea voinţei. În urma răspunsului, la aceste comenzi, voinţa copilului se dezvoltă mult, lăsându-și amprenta şi asupra altor comportamente, spre exemplu, asupra proceselor cognitive, reglatorii. Percepţia, treptat devine mai intenţionată, sistematică şi susţinută prin efort voluntar, transformându-se în observaţie. Sub influenţa acestor schimbări, se formează, de asemenea, memoria şi atenţia voluntară, se dezvoltă capacitatea de concentrare mintală voluntară de durată mai mare la rezolvarea unor probleme de gândire. Toate procesele cognitive, reglatorii se impregnează volitiv (percepţia, memoria, atenţia, gândirea, afectivitatea). |
||||||
Cuvinte-cheie învăţare, elevi, pedagogi, memorie, gândire, learning, students, pedagogues, memory, thinking |
||||||
|
Google Scholar Export
<meta name="citation_title" content="Stimularea motivaţiei de învăţare a elevilor mici în contextul instruirii interactive"> <meta name="citation_author" content="Cojocaru Aurelia"> <meta name="citation_publication_date" content="2023/06/01"> <meta name="citation_journal_title" content="Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Studii Europene din Moldova"> <meta name="citation_firstpage" content="149"> <meta name="citation_lastpage" content="162"> <meta name="citation_pdf_url" content="https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/149-162_3.pdf">