Moartea este una dintre temele universale care a atras atenţia multor scriitori şi cercetători, însă Mihail Sadoveanu a reuşit să-i înţeleagă esenţa şi misterul prin intermediul datinilor şi al obiceiurilor civilizaţiei arhaice. Cele două dimensiuni majore din existenţa omului, viaţa şi moartea, trebuie înţelese în comuniune. Vorbim despre moarte, ca fiind, lumea de dincolo. Este clar că acest cuvânt dincolo înseamnă o separare de aici, adică de viaţă. Sadoveanu este prozatorul care a realizat trecerea uşoară de la viaţă, la moarte, creând personaje arhetipale, care simţeau şi înţelegeau cele două dimensiuni. Acestea se regăsesc în povestiri, nuvele şi, mai ales în romanul Baltagul, operă care însumează cele mai multe datini legate de moarte. Întregul sistem de datini, obiceiuri şi rituri, regăsite în operele autorului, creează un anumit tip de civilizaţie arhaică. Astfel, ritualul de înmormântare se concretizează prin câteva etape obligatorii: priveghiul, bocirea, petrecerea mortului, praznicul, la care se adaugă obiceiurile specifice zonei Moldovei: podurile, coborârea în groapă, găina neagră ce se dă peste groapă şi împărtășirea întru duh. Moartea este anunţată şi de animale cu valoare de simbol: cocoşul şi câinele, în Baltagul şi ursul, vidra şi iepurele, în „Ochi de urs”.

Death is one of the universal themes that has attracted the attention of many writers and researchers, but Mihail Sadoveanu managed to understand its essence and mystery through traditions of the archaic civilization. The two major dimensions of human existence, life and death, must be understood in communion. We talk about death, as the world beyond. It is clear the word beyond means a separation from here, life. Sadoveanu is the writer who achieved the transition from life to death, creating archetypal characters who felt and understood the two dimensions. These can be found in stories, short stories and, above all, in the novel Baltagul, a work that sums up death related customs. The entire system of traditions, customs and rites, found in the author's works, creates a certain type of archaic civilization. Thus, the burial ritual takes place through several mandatory stages: the vigil, the wail, the celebration of the dead, the feast, to which are added the customs specific to the area of Moldova: the bridges, the descent into the pit, the black hen that jumps over the pit and the spiritual communion. Death is also announced by animals with symbolic value: the rooster and the dog, in Baltagul and the bear, the otter and the rabbit, in „Ochi de urs”.