Articolul inițiază discursul pedagogic despre libertatea de exprimare, care rezultă din următorul adevăr incontestabil: libertatea umană este un obiectiv și un rezultat al educației, iar valorizarea personalității este posibilă în condițiile libertății educaționale. Libertatea de exprimare nu este doar o valoare a societății democratice, este, de asemenea, un drept al membrilor comunității academice. Cu toate acestea, libertatea de exprimare liberă a ideilor nu este o libertate absolută, exercitării sale fiindu-i impuse anumite limite. Analiza autoarei identifică patru principii care delimitează exercitarea libertății de exprimare în predare: imparțialitatea, neutilizarea unui conținut defectuos, adecvarea conținutului educativ vârstei și conformitatea cu programa școlară. O atare interpretare acționează în sensul consolidării în clasă a culturii dialogului pe teme controversate.

The content of the article initiates a pedagogical discourse about freedom of expression resulting from the indisputable truth – human freedom is both an objective and a result of education, and the valorization of the human personality becomes possible under the conditions of educational freedom. Freedom of expression is not only a value of a democratic society: it is also a right of members of the academic community. However, the freedom to express one’s ideas freely is not an absolute freedom, since certain limits are imposed on the exercising thereof. Our analysis identifies four principles that delineate the exercise of freedom of expression in teaching: impartiality, non-use of defective content, and appropriateness of educational content to age and curriculum. Such an interpretation acts in the sense of strengthening the culture of dialogue on controversial topics in the classroom.