Tăcerea este semnificativă, atutentică și obscură în egală măsură. În ciuda faptului că tăcerea poate fi resimțită ca un vid în comunicare, aceasta poate avea o importanță deosebită în diferite contexte culturale. Lipsa cuvântului este o formă de tăcere intenționată sau forțată; în ambele cazuri, tăcerea poate fi considerată o metodă eficientă de comunicare. Sensul tăcerii depinde de contextul general și cultural al unei interacțiuni. Potrivit concepției occidentale, tăcerea este adesea luată drept un semn de indiferență, apatie sau chiar atitudine ostilă. Deși în spațiul asiatic tăcerea are semnificație mai importantă, ea nu este percepută uniform. Similar acestei atitudini, în țările scandinave identificăm o tendință generală de a onora tăcerea, de a asculta mai mult decât de a purta o discuție și de a genera consens în conversație. În cadrul interpretariatului și traducerilor, tăcerea poate fi atât intenționată, cât și circumstanțială. Acest fapt creează o imagine de ansamblu asupra motivelor de reușită sau eșec la nivelul sistemului sursă. Chiar și atunci când toate cuvintele sunt înțelese corect, tăcerea care le desparte poate fi receptată diferit. În acest sens, tăcerea este în continuare lăsată fără atenția cuvenită. Aceasta lipsă de interes este condiționată, oarecum, de faptul că tăcerea are un caracter bivalent și oferă numeroase posibilități de interpretare, inclusiv fiindcă este mai ușor să trecem sub tăcere ceea ce pare dificil de clarificat.

Silence is equally meaningful, authentic, and obscure. Although it can feel like a void in communication, silence can be powerful and expressive in different cultural contexts. The absence of speech is a form of intentional or enforced muteness that is considered a very effective method of communication.The meaning of silence depends on the situation and the cultural context of the interaction. In the Western world, silent behaviour is often perceived as a sign of indifference, apathy or hostility. Similar to Asian cultures, where silence is very respected, Scandinavian cultures tend to listen rather than talk and seek consensus in conversations. Silence in translation can be either intentional or accidental, which gives insight into the motives or failures of the source system. Although one understands all the words correctly, it is easy not to grasp the silence between them. Silence is still ignored. Perhaps because it has a bivalent character and offers much room for interpretation.