Any education system performs three main educational functions: cognitive, praxiological and axiological. The lesson, as a form of organization of the educational process, ensures the materialization of educational desires. It is absolutely necessary that a functional relationship should be established between teaching and learning activity to achieve the proposed educational goal. Due to the representative nature of I. L. Caragiale's work, it provides a good teaching support for both the notions of literature, language and communication, as well as models of moral conduct, attitude towards society. In contemporary education, methodological variation is a necessity that can be met by combining traditional and interactive methods. The permanence of a work of art lies not only in the literary talent of its author, but also in the perspectives and techniques of approach, always renewed, with which we approach the text. Thus, the reception of I. L. Caragiale's creation in school depends, both on the intellectual capacities of the students and on the teacher's skill in merging and correctly applying teaching methods and motivational processes for learning. In the presentation of the article we propose some praxiological methods of studying Caragialian sketches in middle school.

Orice sistem de învățământ realizează trei funcții educaționale principale: cognitivă, praxiologică și axiologică. Lecția, ca formă de organizare a procesului de învăţământ, asigură materializarea dezideratelor educaționale. E absolut necesar ca între activitatea de predare şi cea de învăţare să se stabilească o relație funcțională care să permită atingerea scopului educativ propus. Datorită caracterului reprezentativ al operei lui I. L. Caragiale, aceasta oferă un bun suport de predare atât a noțiunilor de literatură, limbă și comunicare, cât și a modelelor de conduită morală, de atitudine față de societate. În învățământul contemporan, variația metodologică este o necesitate ce poate fi satisfăcută îmbinând metodele tradiționale cu cele interactive. Perenitatea unei opere de artă nu rezidă numai în talentrul literar al autorului ei, ci și în perspectivele și tehnicile de abordare, mereu înnoite, cu care ne apropiem de text. Astfel, receptarea creației lui I. L. Caragiale în școală depinde, atât de capacitățile intelectuale ale elevilor, cât și de priceperea profesorului în îmbinarea și aplicarea corectă a metodelor de predare și a procedeelor de motivație în vederea învățării. În prezetul articol propunem câteva metode praxiologice de studiere a schițelor caragialiene în gimnaziu.