Lucrările camerale pentru trompetă ale compozitorilor din Republica Moldova prezintă un interes deosebit pentru cercetare atât din punct de vedere tematic și structural, cât și
interpretativ. Ele tratează pe larg mijloacele tehnice și expresive ale acestui instrument. Numim în acest sens: S. Lungul – Două piese pentru trompetă și pian (1968); V. Loghinov – Sonata pentru trompetă și pian (1972); A. Sochireanschi – Studiu de concert pentru trompetă și pian
(aprox. 1972-1976); V. Slivinski – Oleandra pentru trompetă și pian (1979); Piesă concertistică pentru trompetă și pian (1974); A. Luxemburg – Rondo de concert pentru trompetă și pian
(1978/1980); O. Negruța – Romanță pentru trompetă și pian (1980); D. Fedov – Piesă
moldovenească de concert pentru trompeta și pian (1982); B. Dubosarschi – Capriccio pentru trompetă și pian (1984); Vl. Rotaru – Improvizație pentru trompetă și pian (1986); Studiu de concert pentru trompetă și pian (1987); Z. Tcaci – Două piese pentru trompetă și pian (1994) ș.a. Ne propunem să analizăm aspectul interpretativ și să evidențiem particularitățile de execuție în
lucrările Improvizație pentru trompetă și pian de Vladimir Rotaru și Piesă moldovenească de concert pentru trompeta și pian de David Fedov. Menționăm în prima lucrare o textură melodică axată pe salturi la diferite intervale, în special, cvarte mărite și cvinte micșorate, astfel,
interpretul va trebui să demonstreze abilitățile tehnice. Deși piesa este scurtă ca durată, ea necesită o pregătire de înalt nivel profesionist al interpretului (chiar și din punct de vedere al
rezistenței fizice), deoarece exploatează și un diapazon larg al trompetei in B, cea mai înaltă notă
fiind re octava a 3-a (nota reală – do), conține elemente ornamentale ce ne amintesc de melodiile folclorice. A doua lucrare Piesă moldovenească de concert pentru trompeta in B și pian de David Fedov este una dintre ultimele compoziții ale autorului. Ea este dificilă din punct de vedere tehnic. Conține fragmente în care instrumentistul poate să demonstreze posibilitățile timbrale ale trompetei, precizia intonației în secvențele unde se produce interpretarea octavelor în creștere, iar apoi în descreștere, de asemenea, abilitățile de redare expresivă în dezvoltarea diferitor motive sub aspect ritmic pe parcursul desfășurării discursul muzical.