Necesitatea expunerii opiniei proprii privind organizarea activității în clasa de trompetă a unei instituții de învățământ mediu, superior și postuniversitar ia naștere din dorința de a ameliora situația în domeniu și de a ajuta tinerii înzestrați, care decid să pășească pe calea anevoioasă a studiului trompetei să-și fructifice talentul și, în consecință, să îmbrățișeze o carieră de muzician profesionist extrem de interesantă reprezentând cultura țării cu succes peste tot în lume. Formarea unei clase de trompetă începe cu selectarea viitorilor trompetiști, care trebuie realizată respectând anumite criterii, pe care le vom detalia ulterior. Vom face o analiză a problemelor cu care se confruntă atât profesorii cât și elevii sau studenții, vom propune recomandări legate de metodica predării, de selectarea metodelor moderne de studiul tehnic, de modalitatea practicării acestora, de alegerea repertoriului didactic și, nu în ultimul rând, de problemele legate de instrumente și accesorii. Activitatea didactică presupune aplicarea cunoștințelor teoretice și practice acumulate pe parcursul anilor și modalitatea accesibilă a exprimării lor, ilustrarea diferitor modalități interpretative, ca un model indispensabil, care va ajuta elevul sau studentul în realizarea caracterului muzical al unei fraze sau a întregii lucrări. Selectarea și studierea metodelor practice, recomandate de către instrumentişti sau profesori de trompetă cunoscuți pe plan internațional trebuie să devină o practică zilnică de studiu, respectând cu strictețe indicațiile autorilor lor. Această precizare este necesară, pentru că arta interpretării la trompetă este condiţionată atât de latura teoretică, dar în egală măsură şi de latura practică – antrenamentul zilnic al musculaturii faciale, sau altfel spus, al aparatului muscular care naşte sunetul (ambouchure, fr.) şi a musculaturii abdominale sau aparatului muscular care susţine acest sunet. Aceste elemente, împreună cu controlul vitezei coloanei de aer, controlul auditiv al intonației și calității sunetului, perfect sincronizate, reprezintă aparatul interpretativ al trompetistului. O componentă importantă sunt exerciţiile de respiraţie, descrise de autorii metodelor, care prevăd însușirea și antrenarea respirației interpretative. Considerăm de importanță majoră sistematizarea practicii de studiu și aplicarea ei în activitatea complexă a unui trompetist, acesta fiind scopul prezentului articol.