Din capul locului afirmăm că: individul posedă un potenţial creativ; acest potenţial poate fi depistat prin metode diagnostice, iar actualizarea potenţialului se poate realiza prin metode generale şi speciale de instruire şi învăţare creativă. Pornind de la aceste idei am constatat că educaţia la vîrstele adolescenţei şi adolescenţei tinere este factorul principal pentru actualizarea, orientarea şi dezvoltarea creativităţii. De aceia, orientaţi de bazele teoretice expuse în anterior, în continuare prezentăm proiectarea pedagogică a elementelor metodologiei dezvoltării aptitudinilor creative la studenţi în procesul pregătirii tehnologice. Astfel, conceptul de proiectare predagogică reflectă ansamblul acţiunilor şi operaţiilor angajate în cadrul activităţii educaţionale conform finalităţilor asumate la nivel de sistem şi de proces în vederea asigurării funcţionalităţii sociale a acesteia, în sens global, optim, strategic [1-4]. Proiecterea pedagogică pentru dezvoltarea aptitudinilor creative a studentului a presupus: definirea obiectivelor învăţării creaţiei tehnice, tehnologice şi pedagogice; sugerarea conţinuturilor de activitate susceptibile să provoace creaţia tehnică, tehnologică şi pedagogică în sensul dorit; determinarea condiţiilor prealabile necesare activităţilor de învăţare eficientă a creaţiei tehnice, tehnologice şi pedagogice. În asemenea ordine de idei s-au elaborat programa experimentală: Metode de căutare a soluţiilor tehnice; Conţinutul programei: „Metode de căutare a soluţiilor tehnice” Curs practic 36 ore. Tema 1. Istoria dezvoltării tehnicii. Apariţia şi dezvoltarea sistemului tehnic. Importanţa invenţiilor în dezvoltarea tehnicii, metode de rezolvare a problemelor de inventică. Introducere în teoria rezolvării problemelor de inventică. Tema 2. Rolul imaginaţiei în procesul creativităţii. Cauzele care împiedică găsirea soluţiilor „puternice‖. Influenţa inerţiei psihologice. Particularităţile perceperii sarcinilor problematizate. Scurt istoric al cursului DIC (dezvoltarea imaginaţiei tehnice). Metodele DIC, probleme de tipul „Dialog cu ĂVM‖ etc. Tema 3. Metode de activizare a selctării variantelor la rezolvarea problemelor tehnice creative. Metoda asaltului de idei, sinectica, metoda obicetivelor focale, analiza morfologică, metoda întrebărilor de control etc. Tema 4. Creşterea pregătirii psihologice pentru perceperea situaţiei problemă. Bazele formării soluţiei constructive a situaţiilor problemă. Măsurarea particularităţilor individuale ale temperamentului. Măsurarea particularităţilor individuale a actului comportamental. Fixarea percepţiei realiste printr-o situaţie problemă.perceperea creativă a situaţiei problemă. Tema 5. Metode de căutarea sistemică a noilor idei. Operatorul sistemic, gîndire mulilaterală. Operator RVS. Tema 6. Metoda de lărgire a asociaţiilor. Dezvoltarea capacităţilor de asociere. Proprietăţile asociaţilor: bogăţia, rapiditate, productivitate, direcţionare, logistică, flexibilitate adaptivă. Tema 7. Metode de modificare a ideilor. Legea tinderii spre ideal. Rezltatul ideal final. Operarea cu ideia dominantă. Influenţa instalaţiei. Evidenţieirea proprietăţilor ascunse ale obiectului. Tema 8. Metode tipice de rezlvare a problemelor tehnice creative. Contradicţia administrativă tehnică, fizică. Evidenţierea contradicţilor. Metodica utilizătii metodelor tipice de rezovare a contradicţiilor. Tema 9. Utilizarea PĂVM în procesul de rezolvare a problemelor tehnice creative. Lucrul cu programa „Maşina inventivă”.