În sistemul educațional românesc, conceptul de „competență” este relativ nou, aspectul și utilizarea acestuia fiind legate de perspectiva curriculară a organizării educaționale. Sintetic, competența poate fi definită ca „un ansamblu de „savoire faire” (Know how) și „savoir étre” (maniere), care, așa cum susține D`Hainnaut, permit o bună realizare a unui rol, a unei funcții sau a unei activități” [Apud 4, p. 472]. Modelul de proiecție curriculară, axat pe competențe, este menit să îmbunătățească eficiența structurii interne a curriculumului și a proceselor de predare, de învățare, de evaluare. Acest „nou obiectiv educațional” își propune următoarele: centrarea pe achizițiile finale de învățare; atenuarea dimensiunii legate de acțiunea personalității elevului; definirea clară a ofertei școlare, în funcție de interesele și de abilitățile elevului și de așteptările sociale. Astfel, este posibil ca educația modernă să-și asume o autonomie din ce în ce mai mare pentru cel care învață, astfel încât diferențele dintre lumea educației/a școlii/a procesului didactic și lumea reală (socială, profesională) să scadă considerabil.

In the Romanian educational system, the concept of competence is relatively new, its appearance and use being related to the curricular perspective of educational organization. Synthetically, competence can be defined as ”an ensamble of `savoir faire` (know how) and `savoir-e’tre’ (manners) allowing a good accomplishment of a role, of a function or of an activity” (D`Hainaut). The model of curricular projection centered on competences is meant to improve the efficiency of the internal structure of the curriculum, and of the teaching, learning and evaluation processes. This ”new educational target” aims to: -focus on the final learnig acquisitions; accenuate the action-related dimension of the pupil’s personality; clearly define the school offer according to the pupil’s interests and skills, and to social expectations. Thus it is possible for the modern education to assume an increasing autonomy for the one who learns, so that the differences between the world of education/school/ the didactic process and the real (social, professional) world may palpably decrease.