This article reflects several aspects of the concept of social competence. It reflects the construction of social competence and the difficulty of homogenizing opinions about it, the structural components of social competence and different definitions that show the multitude of aspects included in the concept. The issue of defining social competence is attracting more attention from researchers in different geographical areas. Thus, some define social competence as a system of knowledge about social reality and self, a complex system of social skills and interaction, behavioral scenarios in typical social situations that allow rapid and appropriate adaptation, decision making, taking into account the current situation, acting on the principle "here, now and in the best way", in order to extract the maximum possible from the circumstances. Others interpret social competence as the possession of cognitive, emotional and motor skills, which in certain situations lead to favorable and long-term effects of the ability to predict and manage the positive and negative consequences of life events. The complexity of the concept was the starting point in conducting the study on the development of social skills to young people in university education.

În acest articol sunt reflectate mai multe aspecte ale conceptului de competență socială. Este reflectată construcția competenței sociale și dificultatea omogenizării opiniilor despre aceasta, componentele structurale ale competenței sociale și diferite definiții care arată multitudinea de aspecte cuprinse în concept. Problemei definirii competenței sociale trezește o atenție sporită a cercetătorilor din diferite arii geografice. Astfel, unii definesc competența socială ca un sistem de cunoștințe despre realitatea socială și despre sine, un sistem complex de abilități sociale și de interacțiune, scenarii comportamentale în situații sociale tipice care permit adaptarea rapidă și adecvată, luarea deciziilor, ținând cont de situația actuală, acționând pe principiul „aici, acum și în cel mai bun mod”, pentru a extrage maximul posibil din circumstanțe. Alții interpretează competența socială ca posedarea unor deprinderi cognitive, emoționale și motorii, care în anumite situații duc la efecte favorabile și pe termen lung a capacității de previziune și dirijare a consecințelor pozitive și negative ale evenimentelor de viață. Complexitatea conceptului a fost punctul de pornire în realizarea studiului privind dezvoltarea competențelor sociale la tineri în cadrul educației universitare.