Recently, I’ve read an article entitled “Mom, you earned enough money to buy another childhood?”. It ended also tragically as the title sounds: “I’m standing alone and run away of love and fear to not get used with it as in childhood, and then one would steal it with a sum of money. Mother, there is no money that can replace you. ” Reading the article, I saw with my heart eyes, the child sad eyes with an empty gaze that are in a continuous waiting. These are the children left at home with parents with virtual and bank account manifestation, children from temporary disintegrated families. There is only one suitable name for this reality: disintegration. In other words, it is impossible to recover. The emotional emptiness produced by the separation of a parent or even both has the same dimensions as the emotional emptiness produced in the situation of parents’ divorce, or as in the situation of parent death and the effect is definitive. “Home alone children” represents a new social phenomenon in Romania. There are about 85000 of children left without one or two parents that left the country for a job abroad. The leave of parents brings in children life an emotional emptiness, affective imbalance, factors of major risk in evolution. At the emotional level these children are perceived as children lack of hope, of certainty of a happy future, children without any support in any activity, children without support in decisive moments of their lives, children that all the time are reserved and have tendencies of isolation, lacking the desire to communicate with others. The emotional imbalance gets an obvious manifestation in children socialization leading to isolation, aggressiveness, opposition, conflict, marginalization.

Recent, am citit un articol intitulat „Mami, ai făcut destui bani cât să-mi cumpăr altă copilărie?”. Se termina la fel de tragic: „stau singur și fug de iubire de teamă să nu mă obișnuiesc cu ea ca în copilărie și apoi să mi-o fure o sumă de bani. Mamă, nu există vreo sumă de bani care să te poată înlocui” Citind articolul, am văzut cu ochii mei din inimă copilul cu ochii triști și cu privirea goală care se află într-o continuă așteptare. Este vorba despre copiii rămași acasă cu părinții pe care-i văd virtual și prin cont bancar, copii din familii temporare dezintegrate. Există un singur nume potrivit pentru această realitate: dezintegrarea. Cu alte cuvinte, aceea ce este imposibil de recuperat. Golul emoțional produs de separarea de un părinte sau chiar de ambii are aceleași dimensiuni ca și golul emoțional produs în situația divorțului părinților sau ca în situația decesului părinților, iar efectul este definitiv. „Copii singuri acasă” reprezintă un nou fenomen social în România. Au rămas aproximativ 85000 de copii fără unul sau doi părinți care au plecat din țară pentru un loc de muncă în străinătate. Plecareal părinților aduce în viața copiilor un gol, dezechilibru afectiv, factori de risc major în evoluție. La nivel emoțional, acești copii sunt percepuți ca copii lipsiți de speranță, de siguranța unui viitor fericit, copii fără nici un sprijin în nici o activitate, copii fără sprijin în momentele decisive ale vieții lor, copii care sunt tot timpul rezervați și au tendințe de izolarea, lipsiți de dorința de a comunica cu ceilalți. Dezechilibrul emoțional are o manifestare evidentă în socializarea copiilor care duce la izolare, agresivitate, opoziție, conflict, marginalizare.