Metacogniția se definește ca o reflecție și o cogniție a cogniției, dar și asupra cogniției. Ea se referă la cunoștințele persoanei privind propriile procese mentale, dar se referă și la reglarea, monitorizarea, îmbinarea și ameliorarea acestor procese, în funcție de obiective concrete. Din punct de vedere științific, sa demonstrat că, abilitățile metacognitive se pot preda și de asemene că, componentele metacognitive se pot învăța. Formarea și dezvoltarea metacogniției se poate realiza dacă s-ar afla în legătură cu metodele de învățământ.

Metacognition is defined as a reflection and a cognition of cognition, but also on cognition. It refers to the person’s knowledge of their own mental process, but it also refers to the regulation, monitoring, merging and improvement of these processes, depending on concrete objectives. From a scientific point of view, it has been shown that metacognitive skills can also be taught that metacognitive components can be learned. The formation and development of metacognition can be achieved if it’s related to teaching methods.