Conform lui Bowlby, în primul an de viață, un copil, prin experiențele timpurii cu persoanele de îngrijire, dezvoltă o reprezentare mintală a sinelui și a figurilor de atașament ce rămân destul de stabile în timp. Reprezentarea atașamentului de către copilul mic devine fundamentală dezvoltării personalității sale. Cercetarea de față a plecat de la premisa că există o transmitere de la părinți la copii în ceea ce privește empatia și stilurile de atașament și de asemenea că există diferențe de sex în ceea ce privește empatia. Cercetarea s-a desfășurat pe un lot de 90 de familii, respectiv 270 de subiecți, copii și ambii părinți ai acestora (90 de copii, 90 de mame și 90 de tați). Pentru a măsura stilurile de atașament am aplicat Chestionarul de atașament), iar pentru măsurarea empatiei Chestionarul de măsurare a empatiei emoționale (Mehrabian). Rezultatele obținute confirmă parțial ipotezele lansate. Astfel, empatia și stilurile de atașament ale copiilor corelează pozitiv cu empatia și stilurile de atașament ale mamelor și taților. Cât privește diferențele de sex în ceea ce privește empatia și autodezvăluirea, nu sau observat diferențe semnificative nici în cazul copiilor, nici în cazul părinților.

According to Bowlby, during the first year of life, a child through his early experiences with the caregivers, a child develops a mental representation of his Self and of the attachment figures that remain stable over time. The little child’s representation of attachment becomes the foundation of his personality. This research was based on the supposition that there is an intergenerational transmission from the parents to the children of empathy and attachment styles. Moreover, we anticipated the existence of gender differences in empathy. In our investigation 90 families (270 respondents), children and both their parents (90 children, 90 mothers, and 90 fathers) took part. Measuring the attachment styles, we used Attachment Questionnaire. In order to measure empathy, we used the Emotional Empathy Scale (Mehrabian). The results confirm, in part, our hypotheses. So, the children’s empathy and attachment styles are positively related with the empathy and the attachment styles of their parents. As for gender differences in empathy and self-disclosure, we didn’t find any of them, neither in the case of children, nor in the case of their parents.