Problematica comunicării eficiente se confruntă cu numeroase dezacorduri la toate nivelurile educative. Astfel, despre dificultăţile întâlnite în comunicare sub formă de blocaje s-a discutat permanent în știința psihologică şi pedagogică de către cercetători, precum: C.Baylon, J.J. Cuilenberg, J.E. McGrath, Jackson, Hybels, Weaver, Altman, Valenzi, Hodgetts, W. Haney, Baron și Byrne, Torrington şi Hall, Steers, Gallup, J. De Vito, D.Shapiro, S.Shore, L.Saules, E.Limbos, A.Cardon, A.Nicolau, A.Codoban, I.-O. Pânişoară etc. [4, p.108-117]. Studierea blocajelor de comunicare la studenții universitari se dovedeşte a fi utilă deoarece permite atât înţelegerea problemelor existente, cât şi identificarea soluţiilor pentru rezolvarea acestora.  Sidney Shore identifică 3 tipuri de blocaje ce constituie reale probleme în realizarea procesului de comunicare: blocaje de ordin emoţional, blocaje de ordin cultural, blocaje de ordin perceptiv [3, p.27].  În raporturile interumane, Ed. Limbos identifică patru tipuri de blocaje personale care fac dificilă comunicarea:  1) blocaje cauzate de contextul sociocultural;  2) blocaje cauzate de frica endemică;  3) blocaje cauzate de atitudinile individualiste;  4) blocaje referitoare la relaţiile individ-grup. L.Saules oferă o altă taxonomie a blocajelor de comunicare, şi anume:  1) blocaje de limbaj;  2) blocaje de mediu;  3) poziţia emiţătorului şi receptorului în comunicare;  4) blocaje de concepţie [2, p.28]. Integrarea în mediul academic implică o formă inedită de adaptare socială, ce reflectă măsura în care candidatul la studii superioare va reuşi să răspundă cerinţelor prevăzute cu privire la comportament, la acumularea noilor informaţii necesare integrării socioprofesionale. Adaptarea în mediul universitar reprezintă un proces complex proiectat şi dirijat de cadrele didactice universitare cu scopul realizării unei colaborări optime dintre student şi profesor. Concordanţa dintre cerinţele obiectivelor educaţionale şi rezultatele comportamentale reprezintă condiţia de bază a integrării studentului în mediul universitar. Ţinând cont de corelaţia respectivă, considerăm integrarea ca fiind procesul principal de realizare a echilibrului dintre dezvoltarea personalității studentului şi exigenţele planului și programelor academice. Este foarte important ca fiecare student să se integreze uşor şi rapid, pentru că dificultăţile grave de integrare pot influenţa modul adaptării viitorului specialist în societate [5, p.50].Analizând factorii ce condiţionează apariţia blocajelor de comunicare: diferenţele de personalitate, de percepţie, de statut, diferenţele de cultură, lipsa de cunoaştere, probleme semantice, dificultăţi de exprimare, lipsa de interes a interlocutorului faţă de mesajul transmis, emoțiile, zgomotul etc., în scopul formării şi dezvoltării competenţei de comunicare, este importantă identificarea blocajelor, eliminarea sau combaterea acestor bariere, ce ar facilita, ca rezultat, integrarea academică și asigurarea eficienței transferului de mesaj. Un experiment constatativ, cu scopul de a identifica blocajele de comunicare prezente în mediul universitar și de a determina influenţa blocajelor de comunicare asupra nivelului de integrare a studenţilor în mediul universitar, a fost desfăşurat la Universitatea de Stat din Moldova, pe un eşantion constituit din 50 de studenţi de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei: 25 de studenţi din anul I şi 25 de studenţi din anul III, îndeosebi ciclul I, Licenţă. Rezultatele experimentului relevă următoarele:  comparativ, mai mult studenții anului I se confruntă cu problema că aceleaşi cuvinte spuse au sensuri diferite pentru diferite persoane (studenţii anului I: 4% se confruntă întotdeauna, 52% – des, 44% – rar; anul III: 0% –întotdeauna, 32% – des, 32% – rar, 36% – deloc);  aproximativ în raport egal studenții anului I și III declară că întâmpină dificultăţi atunci când comunică cu persoane din mediul universitar, care au pregătire şi experienţă diferită de a acestora: (anul I: 24% – des, 64% – rar, 12% – deloc; anul III: 28% – des, 60% – rar, 12% – deloc);  comparativ, mai des studenții anului I se implică mai greu în discuţie la universitate (la seminar sau curs), fiind într-o stare emoţională nefavorabilă (anul I: 12% – întotdeauna, 52% – des, 32% – rar, 4% – deloc; anul III: 16% – întotdeauna, 28% – des, 56% – rar, 0% – deloc);   comparativ, mai des studenții anului I întâmpină dificultăţi de exprimare în situaţii de comunicare cu profesorii la seminare și activităţi de grup (anul I: 20% – întotdeauna, 24% – des, 48%– rar, 8% – deloc; anul III 0% – întotdeauna, 32% – des, 48% – rar, 20% – deloc);   preponderant, studenții declară că întâmpină rar și deloc dificultăţi de exprimare în situaţii de comunicare cu colegii la seminare și activităţi de grup (doar 20% dintre cei chestionați din anul I afirmă întotdeauna, 0% – des, 60% – rar, 20% – deloc; anul III: 0 % – întotdeauna, 12% – des, 52 % – rar şi 36% – deloc);  mai mult studenții anului I întâlnesc des cuvinte sau expresii confuze și neînțelese la ore (anul I: 56% – des, 44% – rar, 0% – deloc; anul III: 20% – des, 60% – rar, 20% – deloc);  frecvența dificultăților de percepție și înțelegere a mesajelor afișate în universitate este foarte mică la anul III (anul I: 8% – întotdeauna, 40% – rar, 52% – deloc; anul III: 40% – rar, 60% – deloc); frecvența mesajelor primite de studenţi însoţite de emoţii pozitive în mediul universitar sunt declarate ca fiind întâlnite întotdeauna și des de către ambele eșantioane (anul I: 8% – întotdeauna, 76% – des, 16% – rar, 0% – deloc; anul III: 28% – întotdeauna, 56% – des, 16% – rar, 0% – deloc);   frecvența impactului negativ apărut ca rezultat al întâmpinării dificultăţilor de comunicare în relaţionarea cu profesorii din cadrul universităţii este mai mare la studenții anului I (anul I: 40% – des, 20% – rar, 40% – deloc; anul III: 16% – des, 36% – rar, 48% – deloc);   informarea studenţilor despre activităţile curriculare şi extracurriculare din universitate se realizează prin următoarele (anul I: secretariat – 30%, profesori – 20%, afişaje – 15%, coordonatorul de grupă – 10%, consiliul studenţesc – 10%, alte forme de informare – 10%,  siteul USM – 5%; anul III: profesori – 30%, secretariat – 20%, coordonatorul de grupă – 20%, consiliul studenţesc – 10%, afişaje – 9% etc.;  iniţiatorii celor mai multe blocaje de comunicare în mediul universitar sunt declarați colegii de grupă și colegii mai mari (anul I: 42% – colegii mai mari, 25% – colegii de grupă, 20% – alţi prestatori de servicii (bibliotecă, cantină etc.), 8% – personalul cu funcţie administrativă, 5% – profesorii); anul III: 40% – colegii de grupă, 30% – colegii mai mari, 12% – alţi prestatori de servicii, 10% – personalul cu funcţie administrativă, 8% – profesorii);  formele de implicare a studentului pentru integrare academică eficientă sunt variate; de la anul I la anul III crește integrarea prin comunicarea cu profesorii de la 30% la 40%; participare în luarea deciziilor în universitate – de la 0% la 9%; comunicarea eficientă cu colegii – de la 8% la 10%; descrește – respectarea programului de studii de la 20% la 6%, participarea la iniţiativele sociale studenţeşti – de la 10 la 3%; respectarea regulamentului de ordine internă – de la 15% la 11% etc. [1, p.25-38].  În baza cercetărilor realizate, concluzionăm următoarele: se evidențiază necesitatea relației de comunicare student– profesor; sunt identificate blocaje de comunicare din categoria referitoare la relația individ– grup, de ordin emoțional, de ordin perceptiv etc.; diminuarea blocajelor de comunicare către anul III este evidentă prin comparaţie; există o corelaţie între blocajele de comunicare şi nivelul de integrare a studenţilor în mediul academic; este necesară reevaluarea eficienţei modelelor psihopedagogice existente de integrare a studenţilor în mediul universitar.