Parlamentul Republicii Moldova de legislatura întâi (1990-1994) a instituit printre comisiile permanente şi Comisia pentru Drepturile Omului şi Relaţiile Naţionale, ridicând astfel problema drepturilor fundamentale la rang parlamentar. La scurt timp de activitate Parlamentul adoptă la 23.06.1990 Declaraţia Suveranităţii Republicii Moldova, în care printre celelalte reglementăris-auaccentuatşidrepturileomului. Urmând logica lucrurilor Parlamentul la 29 iulie 1990 aderă la declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ratifică cele două Pacte internaţionale din 1966. Astfel Republica Moldova recunoaşte aceste instrumente internaţionale în calitate de izvor de drept intern şi porneşte procesul de adjustare a reglementărilor interne lanormele şi principiile dreptului internaţional. În acest context la 4 iunie 1991 este adoptată Legea cu privire la cetăţenie, asigurând astfel temeiul juridic şi garanţia la protecţie a drepturilor fundamentale cetăţeneşti. Reglementările privind prioritatea dreptului internaţional, a categoriilor de drepturi şi obligaţii, precum şi a mecanismelor interne de garantare şi protejare a drepturilor omului şi-au găsit reglementările în proiectul Constituţiei votat în prima lectură în martie 1993 şi adoptat ulterior în redacţie finală la 29 iulie 1994. În calitate de garant al asigurării drepturilor fundamentale serveşte Curtea Constituţională – instituţie de jurisdicţie constituţionalădin23februarie1995. În calitate de membru al ONU şi a Consiliului Europei, Republica Moldova a adoptat cadrul legal şi instituţional privind constituirea statului de drept şi democratic în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui prezintăvalorisupremeşisuntgarantate. În acelaşi timp, cu prilejul aniversării de 70 de ani de la adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (10 decembrie 1948) remarcăm, cu regret, restanţe mari la capitolul respectării drepturilor fundamentale cetăţeneşti. Despre aceasta ne vorbeşte slaba încredere a cetăţenilor în instituţiile statului menite să asigure stricta respectare a drepturilor omului şi, în primul rând a instanţelor de judecată. Această stare se demonstrează şi prin numărul mare a condamnării Republicii Moldova de către Curtea Europeană a DrepturilorOmului. Perspectiva îmbunătăţirii situaţiei în acest domeniu o vedem în cât mai largă şi sistematică de propagandă a necesităţii cunoaşterii şi protecţiei acestor drepturi de către cetăţeni în mass-media, organizarea conferinţelor ştiinţifice, precum ce-a de astăzi, pregătirea specialiştilor în domeniu şi a controlului din parteasocietăţiicivileafuncţionăriiinstituţiilorstatuluideprofil.