Domeniului artei populare, posedând un caracter complex, multiaspectual, format de-a lungul mileniilor, i s-au dedicat multiple cercetări din perspectiva istoriei, culturologiei, esteticii etc. Dar în majoritatea cazurilor pentru cercetători în investigațiile lor de teren, era imposibil să fixeze toate manifestările artei populare în complexitatea ei audiovizuală (dansuri, cântece, tradiții), în profunzimea și psihologia actului de creație a meșterilor anonimi: pictură, sculptură, ceramică, covoare etc. Astăzi, în ajutorul cercetătorului științific vine filmul documentar, ce condiționează captarea rapidă și complexă, în parametri audiovizuali ai evenimentelor, ce țin de creația și personalitățile din acest domeniu. Astfel, filmul documentar devine un act de interpretare, păstrare și valorificare a artei populare. Această tematică a fost abordată cu succes de cineaștii: Emil Loteanu, Vlad Ioviță. Vlad Druc, Pavel Bălan, Iacob Burghiu, Andrei Buruiană, Ion Mija ș.a. În mod deosebit fenomenul artei populare s-a impus în creația cinematografică a regizorului Anatol Codru. Drept argument – cele cinci filme lansate de-a lungul întregii sale cariere cinematografice: Pe făgașul talentului (1971), Biografia cântecului (1973), Neam de pietrari (1975), Tălăncuța (1986), Roua de pe izvoare (1987). În aceste filme cineastul Anatol Codru a reușit să efectueze o sinteză a limbajelor artelor populare cu cel al discursului cinematografic, amplificând astfel gradul de valorificare și conferindu-i rezonanțe universale.