La începutul secolului XXI muzica academică, în special cea corală, suferă repercusiunile infiltrării tehnologiilor avansate în modul de creare, interpretare și difuzare. Formalizarea actului componistic, revigorarea tendințelor medievale și baroce de aplicare a metodelor matematice în construirea discursului sonor au dus la criză, la ruperea contactelor între compozitor și interpreți, pe de o parte, compozitor-interpreți și public, pe de altă parte. Aplicarea tehnicilor dodecafonice a generat oboseala auditivă și psihologică a publicului care a pierdut capacitatea interacțiunii creative în procesul audierii, precum și a interpreților, ale căror eforturi nu sunt apreciate de cei pentru care se fac, de fapt. Totodată intercomunicarea culturală la nivel interpretativ, auditiv, analitic și critic a compozitorilor și muzicologilor a demonstrat că nici publicul, nici interpreții, atât profesioniști, cât și amatori, atât adulții, cât și cei mici, nu renunță la participarea interactivă în arta efemeră a sunetelor emise de voci unite. Compozitorii din arealurile care tradițional practică arta corală, precum și cei care descoperă valențele acesteia în cadrul propriilor culturi și în cadrul interferențelor culturale alogene, vin acum cu realizări noi, răsturnând adesea viziunile încetățenite asupra fenomenului. În baza publicațiilor monografice, de revistă și ale celor electronice recent accesate ținem să familiarizăm specialiștii din țară cu noile succese ale artei corale academice spirituale de concert, prezente masiv pe scenele de concert din lume și în materialele de ordin analitic-interpretativ, materialele analitice de ordin teoretic urmând să apară ulterior. Și realizările componisticii naționale în domeniu sunt demne de remarcat în acest context. Se poate afirma chiar că arta corală din Republica Moldova, a cărei diagramă evolutivă nu e deloc simplă, traversează o etapă extrem de interesantă și semnificativă.