Analiza fidelă a rezultatelor noastre preliminare după 4 ani de experienţă cu această nouă procedură IVS (Intra-Vaginal Slingplasty), şi comparată, în termeni de eficienţă, avantaje, dezavantaje, complicaţii, cu datele din literatură. Material şi Metodă: Am luat în studiu 69 de paciente operate în perioada Septembrie 2003 – Septembrie 2007 la Clinica Obstetrică Ginecologie Nr 1, Spitalul Universitar de Urgenţă Târgu-Mureş, la care s-a practicat operatia IVS, şi la care în 10 cazuri (14,5%), s-au asociat şi alte procedee plastice concomitente. La majoritatea pacientelor (97%), s-a recurs la anestezie loco-regională. Vârsta medie a pacientelor a fost de 52 ani (cu limite între 33-79 ani). Ele prezentau IUE primară sau recidivată asociată sau nu cu un prolaps genital. Selectarea pacientelor s-a făcut pe baza anamnezei minuţioase preoperatorii, examenului clinic atent şi pertinent şi explorărilor urodinamice (atunci când s-a considerat necesar). Evaluarea postoperatorie a cazurilor s-a efectuat pe baza datelor subiective şi a metodei chestionarelor, în perioada postoperatorie, la 6 luni, 1 an şi respectiv 3 ani (acolo unde a fost posibil).Vindecarea a fost definită prin lipsa pierderilor urinare evaluată subiectiv, în timp ce eşecul a fost definit prin prezenţa subiectivă a scurgerilor urinare şi prin necesitatea absorbantelor genitale. Rezultate: Perioada medie de follow-up a fost de 19 luni cu limite între 2-49 luni. Rata de vindecare subiectivă a fost de 79,7% (55 cazuri). Rata de ameliorare subiectivă a fost de 11,6% (8 cazuri), ce generează o rată globală de succes de 91,3% (63 cazuri). Rata complicaţiilor a fost de 14,5% (10 cazuri) cu o pantă descendentă odată cu câştigarea în experienţă. Dintre acestea 3 cazuri de perforaţii vezicale (4,3 %) din care 2 au fost diagnosticate intraoperator, 1 caz (1,4%) de serom al spaţiului Retzius, 2 cazuri (2,9%) de eroziune vaginală cu exteriorizarea protezei, 1 caz (1,4%) de obstrucţie subvezicală, 1 caz (1,4%) de eroziune uretrală şi 2 cazuri (2,9%) de imperiozitate micţională “de novo”. Nu s-au înregistrat nici un caz de leziune nervoasă sau vasculară majoră, obstrucţie subvezicală durabilă, sau infecţii recurente ale tractului urinar. Durata medie a intervenţiei a fost de 20 min cu variabile între 5 şi 115 min. Durata de spitalizare medie a fost de 5 zile cu limite între 2-16 zile. Concluzii: Tehnica se caracterizează prin simplicitatea sa, durata scurtă operatorie cu toate consecinţele sale benefice, posibilitatea realizării în anstezie locală, durata scurtă de spitalizare şi de convalescenţă, rata mică a complicaţiilor, eficacitate superioară în timp şi nu în ultimul rând prin eficienţa sa crescută în special în cazurile de IUE recidivate. Aceste rezultate evaluate după un recul mai lung pot contrabalansa costul relativ ridicat în România al dispozitivului IVS. Uretropexia IVS este o metodă promiţătoare în tratamentul IUE.

Evaluation of preliminary results after 4 years of surgery experience using IVS (Intra-Vaginal Slingplasty) procedure, and comparing our findings with data from litterature, in terms of efficiency, advantages, disadvantages, complications. Material and Method: Our study includes 69 patients undergoing IVS procedure during the period of September 2003 - September 2007 in the Ginecological Department of the Regional Clinical Emergency Hospital in Târgu-Mureş. For 10 patients (14,5%) we associate other plastic simultaneous procedures. Most of them (97%) were operated under loco-regional anesthesia. The age range was from 33 to 79 (mean 52). The patients were admitted with primary or recurrent urinary stress incontinence associated or not with genital prolaps. The selection of the patients was based upon attentive preoperative anamnesis, serious clinical examination and urodinamics studies (when necessary). The postoperative evaluation of our cases was carried out based on subjective assessment of the outcome including an evaluation of quality of life questionares, completed at 6 months, 12 months and 3 years after surgery. The success was defined by the absence of urinary leakege evaluated subjectively and the failure defined by the presence of urinary leakege and by necessity of genital pads. Results: The mean follow-up period was 19 months (2-49 months). The subjective cure rate was 79,7% (55 cases). The subjective improvement rate was 11,6% (8 cases), which generates a global success rate of 91,3% (63 cases). Our rate of complications was 14,5%, with descending curve while acquiring surgical experience. These complications were: bladder perforation in 3 cases (4,3%), of which 2 were diagnosed intraoperatively, 1 case of seroma in the Retzius space (1,4%), 2 cases (2,9%) of vaginal erosions with prothese exteriorization, 1 case (1,4%) of urethral erosion and 2 cases (2,9%) of “de novo” urinary incontinence. We had no complications of nervous or major vascular lesions, no permanent urethral obstruction, and no urinary-tract recurrent infections. The mean operative time was 20 minutes (from 5 to 115 minutes) and the mean hospital stay was 5 days( from 2 to 16 days). Conclusions: The IVS procedure is defined by its simplicity, short operating time with all its benefits, the possibility of completing it under local anesthesia, short hospital stay and short convalescence, low complication rate, superior long period efficiency. And not in the least, by its superior efficiency in the cases of urinary incontinence reccurency. These results evaluated after a longer followup period can counterbalance the relative high cost of “IVS Tunneler” in Romania. The IVS urethropexy is a promissing surgical procedure in the treatment of Stress Urinary Incontinence (SUI).