In this article we set out to elucidate the main constituent elements of the external structure of narrative communication (author – literary work – reader), as well as the theories centered on the author’s disappearance, reaching the conclusion that they have and continue to have not only followers, but also many opponents, the main argument being: the neglect of the empirical author is equivalent to trying to analyze the effect in the absence of the cause, which proves to be impossible, because the individuality of the author will inevitably leave its mark on the content and expression plans.

În acest articol ne-am propus să elucidăm principalele elemente constitutive ale structurii externe a comunicării narative (autorul – opera – cititorul), precum și a teoriilor centrate pe dispariția autorului, ajungând la concluzia că acestea au avut și continuă să aibă nu doar adepți, ci și numeroși oponenți, argumentul principal fiind următorul: neglijarea autorului empiric este echivalentă cu încercarea de a analiza efectul în absența cauzei, lucru care se arată a fi imposibil, întrucât individualitatea autorului își va lăsa, inevitabil, amprenta asupra planurilor conținutului și expresiei.